Joc periculos

Capitolul 3

3

Am trântit zgomotos uşa în urma mea. Aveam de gând să le platesc într-o zi tuturor celor care mă umileau. Nici nu voiam să mă gândesc ce credea acum despre mine roşcata aceea. Speram doar că cineva nu avea să o avertizeze în privinţa mea căci altfel nici nu avea să ştie ce o va lovi.

Eram furioasă pe toată lumea, inclusiv pe Sasuke. Din prima clipă în care am ajuns aici nu a făcut altceva decât să mă controleze sau să încerce asta. Dacă mi se spunea să rămân în camera mea făceam tot posibilul să ies afară, dacă mi se interzicea să urc pe scenă, acela era primul loc în care mă găseai şi tot aşa. Un şir lung de revolte, de bătăi, de împotriviri şi de pedepse aveam în spate, dar nici că-mi păsa, ba mai mult, mă făcea mai puternică. Spre deosebire de celelalte fete mie nu îmi era ruşine să mă afişez cu vânătăi, eu nu mă plângeam de ele şi cu siguranţă nu le acopeream, ci din contră, mă mândream cu ele căci erau dovada clară nu sunt o marionetă ce putea fi aruncată oricând.

Mă revolam, deci trăiam, pe când ele doar existau. Îmi plăcea la nebunie să fac ceea ce îmi doresc chiar dacă atrăgeam furia lui Sasuke. Nu voiam să plec niciodată din locul ăsta, să fiu departe de Sasuke - distanţa m-ar fi omorât. În timp ce altele visau la libertate, eu visam să rămân cât mai mult lângă brunet, pentru că doar lângă el aveam putere, iar eu adoram puterea mai mult ca pe orice. Adevărul era că mă îndrăgostisem de lumea periculoasă în care ajunsesem fără să vreau.

Dacă Sasuke se distra aveam şi eu dreptul ăsta, nu? Aveam de gând să îmi fac de cap cu cineva în noaptea asta, altul decât el. Înainte să fiu tenatată să dau buzna peste ei în birou şi să măur pe jos cu roşcată sub privirile lui Sasuke şi Shikamaru, plec, luând-o cu paşi mărunţi spre camera mea. Se pare că în seara asta nu urcam pe scenă, dându-i satisfacţie lui Tsunade, dar aveam alte planuri ce nu suportau amânare. Aveam să-i arăt eu lui Sasuke că nu poate face ce vrea din mine.

Camera mea nu era în aceeaşi aripă cu cea a fetelor care ofereau plăceri. Pe acolo treceau tot felul de bărbaţi care intenţionat sau nu ar fi putut intra şi în camera mea în căutare de favoruri, iar Sasuke nu îşi permitea să scape de fiecare în parte doar pentru a mă păzi pe mine. Trebuie să recunoc că la început mi-a fost puţin teamă pentru că nu ştiam ce are de gând cu mine, dar apoi a ajuns să îm placă la nebunie, să mă simt chiar privilegiată cu toate că era o prostie.

Şi tocmai când vreau să îmi pun planul în aplicare, să merg în camera mea şi să îmi pun o rochie ceva mai provocatoare în care am de gând să ies la agăţat în club, dau peste Neji şi mă opresc pe loc cu un rânjet crescând. Neji tocmai ieşea dintr-o încăpere aflată la două uşi distanţă de camera mea, iar când mă vede se opreşte şi el în loc, studiindu-mă din cap până în picioare. Trebuie să marturisesc că ador toată această atenţie pe care o primesc din partea populaţiei de sex masculin şi totodată îmi dă puterea de care am nevoie ca să-i vrăjesc.

Neji nu prea reprezintă cine ştie ce problemă, căci nu e un om atât de important pentru Sasuke şi sunt sigură că nu ar avea nicio reţinere să-i facă felul. Asta dacă nu mi-l face şi mie dacă află ce am de gând. Mă înfior puţin şi aproape bat în retragere amintindu-mi că totuşi Sasuke are putere asupra mea şi poate oricând să se descotorosească de mine. Însă prefer să merg pe principiul că ceea ce nu ştie nu îl afectează. Nu vreau să fiu slabă şi să-i înghit toate prostiile. Nu! Vreau să i-o plătesc cu aceeaşi monedă.

Şi tocmai mi-am găsit omul.

Mă dezlipesc de peretele de care nici nu observasem că stăteam lipită, îmi îndrept spatele şi-mi aranjez părul, apoi, cu paşi de felină, mă îndrept spre Neji. Am grijă să nu-mi lipsească nic zâmbetul seducător de pe faţă, căci în seara asta îmi doresc să uit de tot şi toate, de Sasuke şi Ţunade şi să mă distrez. Speram ca planul pe care îl întocmisem să mă ajaute să uit de activitatea care se desfăşura în biroul iubitului meu, amantului meu.