Joc periculos

Capitolul 4

Peste vreo zece minute bătăile în uşă şi strigătele lui Shikamaru încetează. Îl aud cum se îndepărtează cu paşi apăsaţi, făcând ecou pe holul pustiu. Abia atunci îmi permit să răsuflu uşurată, chiar dacă doar pentru puţin timp, căci ştiu că mâine voi avea probleme. Ridic capul de pe genunghi, ascultând cu atenţie, iar când sunt sigură că a plecat de tot, mă ridic în picioare. Îmi scutur trupul de praf, îmi trec mâna prin păr de câteva ori, apoi peste faţă. Am avut o seară grea care începe să-şi spună cuvântul. Orice plan am avut în minte, acum pare extrem de îndepărtat, la fel ca restul evenimentelor.

Mă întorc cu faţa la uşă, duc mâna la mâner şi o deschid puţin, atât cât să-mi strecor capul afară ca să verific dacă într-adevăr sunt singură. Şi chiar sunt, căci afară domneşte liniştea; ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva e liniştea dinaintea furtunii. Oftând îmi scutur capul, după care îl bag înapoi în cameră şi reîncui uşa, de data aceasta de două ori. Nu vreau să mă trezesc cu nimeni peste mine pentru că nu am chef să văd pe nimeni. Nu că Sasuke şi-ar lăsa cumva activitatea ca să vină după mine. Sunt convinsă că se distrează de minune cu roşcata aceea care ar face bine să se ferească de acum înainte.

Poate că nu eram nici eu chiar atât de tare pe cât pretindeam, poate undeva, în adâncul sufletului meu îmi păsa prea mult de ceea ce făcea Sasuke. Doar că decât să îmi înec amarul în amănunte chinuitoare, preferam să îmi pun armura de fier ori de câte ori părăseam această cameră. Şi era mult mai bine aşa, astfel nu mă lăsam călcată în picioare de-a dreptul, ci luptam pentru puţină independenţă.

Luptam pentru puterea pe care doar lângă Sasuke o puteam avea.

Îmi las aceste gânduri de-o parte, ştiind că nu are rost să le dau prea mare importanţă şi să le las să mă macine. Apoi mă îndrept spre baie cu intenţia de a face un bine meritat duş. Pe drum scap de pantofi, apoi de sutien şi în cele din urmă de restul costumului pentru dans. Chiar aveam nevoie de un duş pentru că mă simţeam murdară şi folosită, deşi îmi plăcea să port mirosul lui Sasuke pe piele. Doar că erau unele momente când mă simţeam copleşită şi mi se părea prea mult.

Dau drumul apei să curgă, iar în timp ce aştept să se încălzească încep să mă demachez. Nu a mai rămas mare lucru pe faţa mea după ce am fost în biroul lui Sasuke, machiajul scurgându-mi-se pe sub ochi, ceea ce mă face să arăt ca o vrăjitoare. Tot privindu-mă în oglindă îmi dau seama că Neji trebuia să fi fost tare amuzat de înfăţişarea mea, căci nu e în cea mai bună formă a ei. Râd de una singură în timp ce mă şterg pe faţă cu puţin demachiant, apoi cu un şerveţel umed.

Intru în cabina de duş şi timp de zece minute nu fac altceva decât să las apa fierbinte să mi se prelingă pe corp. Savurez cu plăcere fiecare secundă, refuzând să mă gândesc la orice altceva decât la mine. Mâine voi avea timp destul să iau în piept problemele pe care mi le-am creat în noapte asta pentru că sunt mai mult decât sigură că Sasuke nu va lăsa lucrurile aşa. Pur şi simplu nu e genul de om care să facă asta, iar fiindcă este vorba de mine, e deja un caz special.

Oftez, apoi încep să-mi spăl părul şi corpul cu mişcări lente, deoarece nu mai am niciun chef de nimic. După ce mă clătesc ies din cabina de duş şi-mi înfăşor corpul într-un prosop mare şi alb, părăsind baia. Camera mea este slab luminată, doar de becul din baie, aşa că sunt nevoită să-mi caut lenjerie intimă pe întuneric, iar când o găsesc, renunţ la prosop şi o iau pe mine.

Îmi doresc să mă întind în pat, să închid ochii, să fiu furată de somn şi să visez ceva frumos. Dar nu apuc să fac nicio mişcare în această privinţă căci sunt întreruptă de nişte bătăi în uşă. Îmi strâng ochii, refuzând să scot vreun sunet în speranţa că mă va lăsa în pace. Nu vreau să văd pe nimeni acum, nu vreau să vorbesc cu nimeni şi categoric nu vreau să ies din cameră. Ce nu înţeleg oamenii ăştia când spun că măcar pentru câteva ore vreau să fiu lăsată în pace?