Joc periculos

Capitolul 14

"Vreau să faci ceva pentru mine" - bineînțeles că asta voia. Și bineînțeles că eu nu aveam drept de apel și trebuia să execut ceea ce îmi cerea șeful. Pe de o parte ar fi trebuut să mă bucur pentru că avea destulă încredere în mine încât să îmi dea o sarcină ce nu necesita supraveghere din partea lui sau, mai rău, să am un cățeluș după mine. Pe de altă parte îmi doream să nu fi avut, din senin, această încredere și să mă folosească după bunul lui plac. Îmi era clar faptul că Sasuke nu o să mă creadă niciodată mai mult decât o târfă ce se află la degetul său mic.

Uneori nu mă puteam abține și începeam să mă imaginez ca fiind un cățel dresat, care dădea din coadă și scotea limba ori de câte ori îl vedea. Alergam să aduc bățul. "Haide, Sakura, la mine!" spunea Sasuke în imaginația mea în timp ce bătea cu palmele pe coapse. Totul era și puțin comic, ca și când se petrecea doar în imaginația mea, nu și în viața reală. Doamne, realitatea era și mai rea! În realitate nu eram la fel de fericită îndeplinindu-i ordinele.

Și iată-mă aici, într-un oraș pe care nu îl cunoșteam, dar despre care auzisem atât de multe lucruri, alegând o rochie. Rochia trebuia să sugereze faptul că sunt singură, sexy și doritoare și să fie totuși elegantă. Sasuke a spus așa: "Îți trebuie o rochie care să nu sugereze că ești o târfă ieftină. Fii una de lux!". Cuvinte după care mi-am dat ochii peste cap, desigur. Nu sunt o târfă ieftină. Știu că am făcut multe lucruri de care nu sunt mândră, lucruri umilitoare, înjositoare, pe care numai una asemenea le-ar face, însă am dreptul să cred că sunt mult mai mult de atât. Am făcut totul doar pentru el și o știe.

În timp ce el face...ce face el de obicei și ceea ce eu cu siguranță nu trebuie să știu, eu sunt ocupată cu găsirea unei rochii potrivite. Adevărul e că nici măcar nu știu de ce fac toate astea, ci doar că așa vrea Sasuke, că are legătură cu un tip pe care trebuie să îl atrag în camera noastră, iar apoi să mă fac nevăzută până sunt sunată. "Nevăzută" fiind cuvântul cheie, căci nu pot părăsi hotelul sub nicio formă. Sasuke tocmai a aflat că oamenii care sunt pe urmele noastre se află mult mai aproape decât a crezut inițial, motiv pentru care nu îmi doresc să ies afară ca mai apoi să afârșesc printr-o pubelă de gunoi cu o gaură în cap. Eu țin la viața mea după ce am fost nevoită să îndur atâtea.

Mă plimb prin complexul comercial de lângă hotelul unde suntem cazați cu o teamă pe care nu am mai simțit-o până acum. Sunt singură, iar asta nu mă face să mă simt mai bine, așa cum speram că se va întâmpla. Nu am mai fost singură la cumpărături de când eram acasă și mă așteptam să fiu fericită sau măcar entuziasmată. Însă nu, frică mă roade pe dinăuntru ca un mic șoricel înfometat ce tocmai a ajuns la cașcaval. Mă simt de parcă cineva îmi suflă în ceafă, de parcă ori de câte ori întorc capul, altcineva îl întoarce în aceeași direcție. Dacă aveam impresia că ceea ce am trăit în clubul lui Sasuke vreme de atâția ani erau teamă și teroare, ei bine, m-am înșelat amarnic. Acolo eram în siguranță, am avut certitudinea că orice s-ar fi întâmplat, orice aș fi făcut, viața mea nu se afla în pericol. Aici, însă, situația este alta. Există posibilitatea - mare - ca viața mea să ia sfârșit chiar în secunda următoare. Urăsc asta. Urăsc să fiu neputincioasă, mai ales când este vorba de ceva important.

Bănuiesc că de aceea a ales Sasuke tocmai acest hotel - este aproape de ce centrul comercial de unde putem cumpăra ce avem nevoie și să ne întoarcem cât mai repede la adăpost. Mă rog, pe cât de adăpost se poate numi o cameră de hotel, fără nicio gardă de corp la ușă sau sistem de securitate. Până și faptul că suntem decât eu și el mă tulbură, cu toate că am încredere deplină în el.

Teama asta este nouă. O urăsc!

În timp ce merg cu mâinile în buzunarele hanoracului - cu una pe pistol și cealaltă pe telefonul pe care l-am primit de la Sasuke - îmi rotesc capul în toate părțile, încercând să asimilez cât mai multe detalii. "Detaliile sunt importante. Fii atentă la orice ți se pare ieșit din comun și nu ezita să mă suni. Nu uita, nimic nu e ceea ce pare." - au fost cuvintele lui Sasuke înainte să plec. Îl cred pe cuvânt, doar că mi se pare un paradox. Cu cât știi mai puține cu atât ești mai în siguranță. Dar tot timpul trebuie să fii atent la detalii, sa descoperi orice crezi că ți-ar putea fi de folos mai târziu pentru a supraviețui.