Joc periculos

Capitolul 9

M-am aşezat mai bine în scaun şi  mi-am pus centura. În mod normal ar fi trebuit să dorm măcar o oră - şi Sasuke ar fi trebuit să facă acelaşi lucru - , dar, din motive mai mult sau mai puţin plăcute, nu puteam să o fac. Evenimentele precedente se învârteau în capul meu, nelăsându-mi posibilitatea de a mă linşti. Eram încă agitată şi speriată şi inima-mi bătea nebuneşte, însă nu aveam de gând să recunos. De aceea am adoptat o poziţie care să sugereze că eram relaxată când de fapt eram încordată la maxim. Dar ce ştia Sasuke? El făcea astfel de chestii tot timpul.

Simţeam nevoia să fumez, să trag măcar câteva fumuri care să mă mai calmeze. Nu fumam tot timpul, ci doar ocazional atunci când eram prea stresată pentru a face faţă realităţii, atunci când unele lucruri mă depăşeau sau atunci când eram geloasă şi trebuia să mă calmez rapid pentru a nu face vreo prostie. Dacă stăteam să mă gândesc mai bine poate că fumam destul de des.

Mi-am ridicat ochelarii puţin ca să mă pot freca la ochi, apoi i-am aşezat la loc, mi-am muşcat buza inferioară incapabilă să mă stăpânesc şi am început să-mi frământ mâinile în poală. Am aruncat o privire fugitivă pe geam. Ieşisem din cartierul rău famat, iar acum ne aflam undeva pe autostradă, gonind spre o destinaţie necunoscută - cel puţin de mine. Mă întrebam ce se alesese de prietenele mele, de angajaţi şi de Shikamru. Poate nu ne înţelegeam noi tot timpul, dar era un om în care Sasuke avea încredere şi asta era tot ce conta.

Mi-am dus mâna la stomac, încercând să-mi dau seama dacă îmi era foame sau nu căci sunetele pe care le scotea erau cam înşelătoare. Nu ştiam dacă urma să vărs din nou sau nu. Cert era că după episodul din hol, unde aproape îmi vărsasem şi maţele, nu mai puteam mânca nimic o bună perioadă de timp. În schimb aveam nevoie de odihnă, de o baie lungă cu multă spumă şi de un somn bun, de care ştiam că nu o să am parte niciodată.

- Ai nişte ţigări? am cedat în cele din urmă şi l-am întrebat pe Sasuke, deşi nu îmi doream să apelez la el.

Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului, ca şi când aş fi spus cea mai mare prostie din lume. În acel moment îmi era scârbă de tot ceea ce ţinea de persoana lui, începând de la comportament şi terminând cu înfăţişarea. De ce după o noapte ca aceasta trebuia să arate atât de ameţitor de bine? Am înghiţit în sec, lipindu-mi buzele într-o linie fermă. Nu a durat mult până a scos un pachet din buzunarul pantalonilor şi mi l-a aruncat în poală fără să scoată vreun cuvând. Am încercat să nu o iau ca pe o insultă.

- Merci!

De-o parte şi de alta autostrada era flancată de palmeri giganţi ce îmi aminteau de plajele însorite din Japonia unde obişnuiam să merg sâmbăta şi duminica împreună cu prietenele mele. Trecuse o veşnicie de atunci, nici măcar nu îmi mai aminteam cum se numeau, iar chipurile lor îmi apăreau în minte înceţoşate. Puteam să pun pariu că deja terminaseră facultatea, probabil unele dintre ele s-au căsătorit şi au şi copii. Oare ele mă mai ţineau minte? Şi dacă da, oare se întrebau ce s-a ales de mine? Brusc, mi-am amintit de mama şi de zâmbetul ei din ziua în care am văzut-o ultima dată.

Ţineam minte şi acum, purta una dintre bluzele ei din mătase înflorată stil chimono, cu flori roz şi mov pe un fond albastru. Mânecile îi veneau atât de lălâi încât ziceai că îi înghit braţele, iar vârfurile degetelor erau singurele care se zăreau. Oja de pe unghii era roşie precum sângele. În partea de jos avea o pereche de pantaloni mulaţi dintr-un material elastic de culoarea cireşelor coapte şi în picioare o pereche de sandale cu toc înalt. Zâmbetul ei pornea de la o ureche şi se întindea până la cealaltă, strălucind de fericire pentru că primise promovarea la care visa de câteva luni de zile. Înainte să plece la serviciu, tata a sărutat-o de "la revedere", s-a urcat în maşina lui, o Toyota pe care o avea de vreo cinci sau şase ani, şi a ieşit din curte. Eu şi mama am rămas în uşa casei, privind cum se îndepărta, apoi ea s-a aplecat, m-a sărutat pe ambii obraji şi mi-a spus că în seara aceea avea de gând să gătească sushi, mâncarea mea preferată.