Joc periculos

Capitolul 2

2

Stăteam tolănită pe canapea privindu-l pe Sasuke cum îşi închide nasturii de la cămaşă - eu eram încă goală şi nu aveam de gând să mă îmbrac prea curând. După ce ne culcam împreună îmi plăcea la nebunie să îl privesc cum face orice. Iar lui cu siguranţă îi plăcea să mă fâţâi goală prin faţa lui, cu toate că uneori mă trimitea în camera mea imediat ce terminam.

- Nu vreau să te mai baţi cu Tsunade, spune nonşalant în timp ce îşi încheie manşetele. Sau cu oricine altcineva, subliniază apoi când vede cum rânjesc.

- Nu cred că pot să îţi onodrez dorinţa, zic întinzându-mă.

Preţ de câteva minute nu a mai spus nimic, ci doar îmi privea cu neruşinare corpul gol. Aş fi minţit dacă aş fi spus că nu îmi plăcea senzaţia pe care mi-o provocau ochii lui negrii ca noaptea. Oh, şi cât îmi mai plăcea! Eram înnebunită după ei precum o târfă ieftină după extaz. Era şi puţin ironică comparaţia mea căci la urma urmei nici eu nu eram vreo sfântă şi cu siguranţă nu mă diferenţiam prea mult de o târfă. Numai că eu nu mă culcam decât cu Sasuke.

Sasuke s-a apropiat de mine, apoi s-a sprijinit în braţe de o parte şi de alta a mea pe canapea. Faţa îi era foarte aproape de a mea, iar dacă s-ar fi întins ar fi reuşit cu uşurinţă să îmi izbească un cap în gură. Speram totuşi că nu asta era intenţia lui. M-a privit direct în ochi când mi-a vorbit şi trebuie să recunosc că m-a intimidat puţin.

- Nu cred că înţelegi, spune calm. Era un ordin. Acum cară-te, am treabă! şi se ridică ducându-se în spatele biroului.

- Nu cred că mai am timp să urc pe scenă. Aş putea să stau cu tine, sugerez.

- Sau ai putea să mergi în camera ta.

Mi-am dat ochii peste cap vizibil deranjată de nonşalanţa cu care mă trata, dar lui nu părea să-i pese. Şi-a scos un trabuc dintr-unul din sertarele biroului, aşezându-l pe masă. Nu aveam de gând să mai insist asupra subiectului ştiind că oricum nu aveam să obţin nimic de pe urma lui când era nervos. Şi până la urmă de ce voiam să rămân cu el când îmi puteam petrece restul nopţii distrându-mă în club? Sasuke nu accepta niciodată să mă lase să mă distrez în club când era şi el acolo, ci mă ţinea pe canapea lipită de el tot timpul. Şi asta doar când îmi dădea voie să cobor când era şi el colo. Sincer nici nu înţelegeam ce însemnau toate astea, dar nici nu îmi băteam capul prea mult încercând să înţeleg.

- Sau jos să mă distrez, i-o întorc. Aş putea să să mă îmbrac sexy, să îmi las părul liber şi să îmi fac ochii aceia de pisică pe care ştiu că îi adori, apoi i-aş cere lui Lenny ceva tărie şi m-aş face praf, aş dansa - si nu pe scenă - cu mulţi tipi, iar la final aş putea seduce pe unul dintre ei şi să-mi fac de cap - pe gratis.

Am înşiruit cea mai interzisă poveste pe care să o pun în practică, iar lui nu i-a plăcut căci pe parcurs ce cuvintele îmi ieşeau din gură ochii i se îngustau tot mai mult, în timp ce mâna i se strângea pe paharul cu alcool. Ştiam că am o influenţă majoră asupra lui - bine, nu mi-a spus-o niciodată, dar îmi plăcea să cred că sunt o bună observatoare. Fiecare gest pe care îl făcea era în contradicţie cu ce spunea. Mă înnebunea.

Dadu paharul pe gât dintr-o singură înghiţitură, izbindu-l zgomotos de suprafaţa tare a biroului.

- Eşti sigură că tuturor le plac curvele? întreabă pe un ton care se vrea indifirent, dar eu îl cunoşteam destul de bine ca să îmi dau seama că pe dinăuntru era turbat.

- Dar ţie îţi plac, nu-i aşa? 

- Te deranjează atât de mult asta, blufează, iar eu îmi dau ochii peste cap.