Din capitolul anterior...
Pe masura ce ne indepartam, ma uitam la trupul Hinatei. Nici macar nu s-au sinchisit sa o ingroape. Statea expusa la soare si vant, iar pasarile infometate deja se plimbau in jurul ei. In cateva saptamani nu va mai ramane nimic din ea.
Va disparea, la fel cum si eu sunt pe cale sa dispar, pe un taram unde nimeni nu imi stie numele, sau povestea. In America. Intram pe o autostrada. Vad un semn: US 94.
Capitolul 3.
La fereastra erau gratii. In acea dimineata, gheata topita era intinsa pe geamul mereu inchis, ca o panza de paianjen. Afara erau asa de multi copaci, incat nu stiam ce se afla dincolo. Tot ce stiam era aceasta si aceasta casa, devenita universul nostru din noaptea in care am fost aduse cu dubita. Soarele batea prin ferestre, luminand incaperea. Padurea era frumoasa, facandu-ma sa ma imaginez plimbandu-ma printre arbori. Frunzele fosnind, gheata stralucind printre ramuri. Un adevarat paradis inghetat !
In casa era iadul! Il vedeam reflectat pe fetele celorlalte fete, care dormeau pe paturile murdare. Suntem sase care imaprtim camera asta, zbatandu-ne in fiecare zi sa supravietuim acestor lucruri dezgustatoare. Ino era cea mai veche fata de aici. Avea pe obraz o zgarietura urata, lasata de un client caruia ii placea sa se joace violent. Chiar si asa, uneori Ino riposteaza. Este singura care se impotriveste cateodata, in ciuda calmantelor si injectiilor facute, in ciudat batailor.
Aud o masina intrand pe alee si astept cu frica zgomotul soneriei. Este asemenea momentului in care atingi un cablu sub tensiune. Toate fetele adormite se ridica imediat la auzul soneriei, tragandu-si paturile pe piept. Stiam ce urmeaza. Auzim cheia invartindu-se in broasca, urmat de scartaitul usii vechi si murdare.
"Mama" sta in prag aidoma unei bucatarese, ce fugea dupa mielul sau care urma sa fie sacrificat. Ca de obicei, este nemiloasa cand vine vorba de afacerile ei. Fata ei era plina de ciupituri, crispata, uitandu-se la turma de fete ce asteptau cu frica deznodamantul acestei vizite. Isi plimba privirea printre fetele aflate in pat, ajungand la fereastra, unde stateam eu. Sangele mi-a inghetat instantaneu. Mi-am tinut respiratia cateva clpie, auzindu-mi numele, urmat de chemarea ei rautacioasa.
-Mi-e rau ! Nu pot acum ! am spus.
Fetele se uitau usurate, stiind ca au scapat de un chin in plus adaugat pe lista in aceasta zi. Mainile imi inghetasera deja, simtind in stomac o greata specifica. "Mama" ma ia de mana, tragandu-ma catre iesire. Ma uitam speriata la fete, care imi evitau privirea, uitandu-se in alta directie sau jucandu-se cu unghiile. Numai Ino se uita, citindu-i-se mila in ochi. Ies afara din incapere, pe hol. Stiam deja ca daca ma impotriveam, primeam bataie si inca mai aveam vanataile de la ultimul protest. Imi arata o camera la capatul holului.
-Ai o rochie pe pat. Imbrac-o ! imi spune.
Eu ma strecor inauntru, "Mama" inchizand usa in urma mea. Pe fereastra se vedea aleea, unde era parcata o masina mare, albastra. Ma uitam la patul din alama, cu lenjerii verzi, privindu-l nu ca pe o piesa de mobilier, ci ca pe instrumentul torturii mele. O rochita mi-a atras atentia. Era alba, aidoma unei rochite pentru o papusa, cu volanase. Brusc, imi dau seama ce inseamna asta. Greata este inlocuita de o spaima cumplita. "Cand iti cer sa joci rolul unei fetite, ma averstizase Ino, inseamna ca trebuie sa fii speriata, sa tipi. Le place daca sangerezi ! "
Nu voiam sa port rochita, dar mi-era frica sa n-o pun. Eram speriata si traumatizata. As fi preferat sa fiu oriunde, numai nu in aceasta inchisoare. Aud pasi pe hol, iar cand usa se deschide, aveam deja rochita alba pusa pe mine. Doi barbati intra, privindu-ma. Speram sa li se para ca sunt slaba sau urata, sa se intoarca si sa plece, dar toate sperantele sunt naruit cand ei inchid usa, apropiindu-se ca niste lupi infometati de trupul meu. Am inghitint in sec, asteptand mainile lor dezgustatoare pe trupul meu chinuit.
"Trebuie sa inveti sa plutesti". Asta mi-a spus Ino, sa plutesc deasupra durerii. Am incercat sa fac acest lucru in timp ce barbatii imi sfasiau rochita papusii, pipaindu-ma. Ei au platit pentru durerea mea, si nu aveau de gand sa se opreasca pana nu ma vedeau urland, pana nu vedeau lacrimile si durerea mea. "Oh Hinata, cat de norocoasa esti ca nu treci prin ce trec eu, si ca ai murit inainte de a ajunge aici. "
Dupa ce chinul meu ia sfarsit si barbatii pleaca, ma intorc schiopatand, cu lacrimi in ochi, in camera fetelor. Ino se apropie de mine, ajutandu-ma sa ma asez pe pat si intinzandu-mi o bucata de paine si o farfurie cu mancare, imi spune ca asta e masa de azi. Am refuzat imediat oferta. Fata s-a incruntat, spunandu-mi sa mananc pentru ca altfel o sa se aleaga praful de mine.
-Vreau sa mor ! i-am spus, repetand din nou si din nou propozitia.
-Dar daca ai sa mori, asta inseamna ca ei au castigat si ca te-ai dat batuta ! Nu ii putem lasa sa castige !
-Au castigat deja...
Mi-am prins genunchii la piept, incolacindu-ma ca un ghemotoc. Nu mai avea rost sa lupt, era deja un joc pierdut pentru mine. Nu aveam scapare, totul era un joc al puterilor proprii. Eu nu eram puternica, nu aveam vointa, nu voiam sa lupt. Ce sanse aveam ? Cum as fi putut sa scap ? Ma doare inima sa ma gandesc ca voi muri si ca am pierdut, dar sunt constienta ca nu exista alta cale. Cu totii murim pana la urma. Singurul lucru ce ne diferentiaza este sfarsitul. Eu stiu cum am sa mor !
-Sakura, uita-te la mine. Crezi ca m-am dat batuta ? mi-a zis.
Eu nu eram ea. Ea era genul de fata increzatoare, care domina, ce avea puterea de a fi cine vrea. Eu, in schimb, eram acea fata ascultatoare. Eu nu aveam puterea ei.
-Nu puterea ne face sa rezistam, ci ura, Sakura !
Se apleaca spre mine, iar parul ei cade in valuri aurii pe umerii mei. Ce vad in ochii ei ma sperie. Arde un foc acolo ; nu e in toate mintile. Asa supravietuia Ino, cu droguri si nebunie. Usa se deschide iar si toate ne ghemuim. Simt din nou acel fior ca as putea fi eu cea aleasa, dar ma calmez cand aud ca "Mama" striga o alta fata. Angela se impotriveste. Toate ne uitam cum femeia o plestenste pe Angela. O trage afara din camera, impingand-o brutal.
-Aminteste-ti Sakura, imi spune Ino. Aminteste-ti ce te tine in viata.
Ma uit in ochii ei si o vad. Ura.
To be continued
