Nici eu, nici Ino nu stim unde ne indreptam. Nu am mai mers niciodata prin padurea asta asa ca nu stim unde vom ajunge sau prin ce directie trebuie sa mergem ca sa ajungem undeva. Nu purtam sosete, iar frigul patrundea usor prin pantofii mei subtiri inghetandu-mi picioarele. In ciuda puloverului si a gecii „Mamai", mi-este foarte frig si tremur. Luminile casei au disparut si uitandu-ma in spate vad doar intuneric si crengile copacilor. Imi taram picioarele inghetate printre frunzele reci, uitandu-ma dupa Ino care era in fata mea.
Mergand prin padure, ma simteam ca intr-un film cu razboi, unde soldatii se clatinau, mergand lent printre copaci si incercand sa supravietuiasca. Nu te opri, mergi inainte fara sa pui la indoiala nimic- asta era lucrul la care probabil se gandeau acei soldati disperati.
Brusc, o lumina in fata noastra licareste. Ino imi face semn sa ma opresc. Stateam neclintite, urmarind cum luminile se misca si auzim scartaitul cauciucurilor pe drumul umed. Iesim din ultimul tufis si ajungem pe asfalt. Eram atat de inghetata, incat nu imi mai simteam picioarele si mergeam taras, pe cand Ino parea ca este un robot, marsaluind incontinuu fara ca macar sa se clinteasca sau sa se aplece intr-o parte. Zarim case si masini, dar nu ne oprim. Mergeam in spatele sergentului, ca un un soldat pro*t si neindemanatic, urmand o femeie care nu stia mai multe decat mine.
-Nu putem merge la nesfarsit, ii spun eu. Priveste, casa aceea are luminile aprinse. Putem sa mergem sa cerem ajutor ! a dat din cap negativ. Cat o sa mai merge, o zi, o saptamana? nu ma baga in seama. Stii macar incotro mergem ?
-Stii ceva? M-am saturat de tine! Parca esti un copil. Un iepure pr*st si speriat. Tot ce faci este sa te smiorcai. Am terminat-o cu tine.
Baga mana in cutie si scoate teancul de dolari americani. Desface elasticul si imi arunca jumatate din suma. Gestul ei ma surprinde. Simteam lacrimi in ochi, dar nu de teama, ci din cauza ca eram pe cale sa pierd singura mea prietena. I-am spus ca n-am vrut sa o incetinesc si ca promit sa tin pasul cu ea, dar nu-i pasa. Ma acuza ca sunt imatura si ca nu tin la binele meu. Incepem sa ne certam, aruncand reprosuri una celeilalte. As fi vrut sa-i sar in brate si sa-i spun ca-mi pare rau, ca nu vreau sa ma abandoneze, dar asta ar fi insemnat sa-i dovedesc ca sunt un copil ce are nevoie de protectie.
Nu auzim cauciucurile care scartaie in zapada si nici masina care s-a oprit in fata noastra. Farurile ne iau prin surprindere, ca pe niste animale ce sunt gasite de pradator. Era masina veche, neagra. Un barbat la vreo douazeci de ani scoate capul pe geam si ne intreaba daca avem nevoie de ajutor, dar suna mai mult ca o constatare decat ca o intrebare. Era evident. Doua fete umbland in mijlocul noptii singure, inghetate si certandu-se. Bineinteles ca aveam nevoie de ajutor.
Ino isi schimba imediat comportamentul. Cu un mers seducator, lasandu-si usor coapsa la vedere- aceasta era Ino pe care o stiam, seducatoare si ferma. Razand firav, i-a spus soferului ca ni s-a stricat masina. Barbatul a studiat-o cateva secunde. Probabil ca si el si-a dat seama ca e ceva putred la mijloc. Eram pe cale sa fac un pas in spate si sa fug inapoi in padure inainte ca el sa sune la politie, dar Ino parea sigura pe ea asa ca am ramas in aceeasi pozitie. Ar fi trebuit sa-mi fac griji ? Da, probabil ca da. M-am linistit totusi atunci cand l-am auzit pe barbat spunandu-ne :
-Este o benzinarie in apropiere. Oricum trebuie sa alimentez asa ca o sa va iau pana acolo si o sa intreb de un remorcher. Ne urcam in masina, eu pe bancheta din spate iar Ino in fata, langa sofer. Simteam bacnotele americane ca niste carbune incinse in buzunarul meu. Inca eram suparata si ranita din cauza ei. Cu banii acestia ma puteam descurca fara ea, fara nimeni. Si asa voi face. Brabatul nu scotea niciun cuvant, ca si cand ar ignora complet strainele pe care le avea in masina. Dar ii vad ochii stralucind in oglinda retrovizoare si imi dau seama ca ne studiaza. In tacerea lui, e alert ca o pisica.
Luminile celorlalte masini care veneau de pe contra-sens ma orbeau. Nu am mai vazut de mult atatea masini. Lumea, dupa atata timp, mi se parea mai ciudata, mai schimbata. Incepea sa-mi placa...
Masina s-a oprit in statia de benzina, iar barbatul s-a dat jos si a mers catre un angajat, rugandu-l sa sune pentru un remorcher. I-am facut semn blondei de pe locul din dreapta. Si acum ce o sa facem ? Nu avem nicio masina stricata si remorcherul nu ne va fi de niciun folos. Cum o s-o scoatem pana la capat. M-am uitat in stanga si in dreapta, observand o masina neagra care a parcat langa noi. Au coborat doi barbati, unul blond si celalalt brunet. De cum i-am vazut mi-am dat seama cine sunt- barbatii care au fost in acea seara in casa „Mamei" si care au facut ce au facut. Am simtit cum sangele mi se opreste in vene si scarba ma cuprinde, gandindu-ma la victimele ce zaceau in acea casa fara suflare. Am inchis ochii speriata, intorcandu-mi capul in partea opusa.
-Sakura. Sakura ! Ino ma striga incontinuu. Intinde-te pe bacheta si inceraca sa nu te faci vazuta. Ai inteles ?
Am facut ceea ce mi-a spus, ingaimand cateva cuvinte neintelese. Mi-am tinut respiratia in timp ce barbatii se invarteau intr-o parte si in alta. Mi-am tras repede gluga pe cap, urmarindu-i prin geam. Insa daca eu nu ma faceam recunoscuta acolo, ghemuita, parul blond si lung a lui Ino era inconfundabil in intuneric. Barbatul brunet a zambit lacom, indreptandu-se catre portiera ei. A ciocanit usor in geam, razand malefic. Ino se foia pe scaunul ei, blocand repede usile. I-am soptit numele, dar sunt sigura ca nu a auzit. Simteam cum panica imi intra in oase si am inceput sa suflu greoi. Barbatul care batea in geam ne-a spus cu calm :
-Deschide-ti voi si o s-o terminam usor, sau o deschidem noi si o sa va para tare rau ca nu ati facut-o voi !
Fara sa-mi pese de ce ar spune Ino, m-am intins catre portiera.
