The blood moon

1-Inceputul

               ~EDITAT~

Ma uit pentru a suta oară pe ecranul telefonului sa vad cat mai este din zborul nostru.
—Cora, linisteste-te. Nu mai e mult pana in Grecia.
—Stiu, doar ca urăsc mersul cu avionul.
—Domnișoara Evans. Sunteti rugată sa va puneți centura. imi atrage atenția stewardeza.
Execut si imi rezem capul de spătar. Cassy încerca sa converseze cu mine, dar observând ca nu am chef de vorba, se lasa de meserie (E o vorba pe care o folosesc eu des😂).
<Atenție către toti pasagerii! Din cauza unor probleme tehnice, vom ateriza in aeroportul din Brașov. Sunteti rugați sa va pregătiți pentru aterizare!>
Minunat! Poate fi mai rau de atata? Coboram din avion dupa ce aterizează, si vorbesc cu stewardeza care imi spune ca următorul zbor va fi peste 3 zile. Deci se poate mai rau.
—Cora, ce facem acum?
—Mai intai trebuie sa căutam un ghid turistic si o harta.
—Bine-Bine. Dar noi nu vorbim limba lor.
—Engleza e limba universala. Toti trebuie sa stie macar putin.
Imi iau trolerul si ma îndrept spre o casa de bilete.
—Buna ziua! M-ati putea ajuta cu un ghid si o broșura?
—Sigur. Din ce tara veniți?
—Brazilia.
—Dragut.
Mi-a înmânat o broșura cu informatii despre locațiile turistice si un mini dicționar cu cele mai frecventate replici. Si a chemat un tânăr cam de o vârsta cu mine.
—Alex, dansa este din Brazilia si te rog sa o însoțești.
Ce limba ciudata au. Dar macar ei stiu o boaba de engleză.
Tânărul s-a intors spre mine si mi-a facut semn să-l urmez. Cassy a venit dupa noi, si dupa ceva timp a inceput sa vorbească.
—Deci sunteti brazilience.
—Da.
—Interesant. Eu sunt Alex Popa. Încântat.
—Eu sunt Coraline(se pronunța Corălain) Evans, iar ea este prietena mea Cassy Montgomery.
—Sunt incantata si foarte disponibilă. spune Cassy cu o strălucire in ochi.
Alex ii zâmbește și-i face cu ochiul.
—V-ati cazat?
—Inca nu.
—Hm...ce ati zice de pensiunea Casa Medievală?
—Suna interesant.
Am mers si ne-am cazat. Era destul de departe de obiectivele interesante, dar cel putin ne mai plimbam si noi.
*
—Primul loc turistic este muzeul satului.
Ne-am plimbat prin căsuțele făcute din pământ si paie si am facut multe poze. Dupa ce ne-a zis cateva informații despre el, am plecat in alt loc turistic. Am vizitat Biserica Neagră, piața din centru, am fost la o terasa si într-un final la castelul Bran.
—Ca sa fie mai interesantă vizita, hai la castelul groazei. In fiecare an e altceva care sa te sperie. E un tunel cu tot felul de efecte care te baga in groaza asa ca daca sunteti slabe de inima nu va recomand.
—Hai sa mergem! zice Cassy cu toate ca nu prea avea tragere de inima.
*
—A fost super...
—Înfricoșător-continui propoziția lui Cassy- si sigur m-a băgat in sperieți.
—Hai sa mai mergem o data!! exclama Cassy fericita si entuziasmata.
—Hai sa nu -o contrazic eu-nu mai am chef de o serie de urlete.
—Bine. Deci mai vreti la castel?
—Cassy, eu voi rămâne la pensiune. Nu ma mai simt in stare sa mai merg undeva.
—Pff, atunci se pare ca ma ai doar pentru tine pentru restul zilei. adaugă Cassy uitându-se jucăuș la Alex.
—Bine. Pa pa Cora.
—Paa!
Ma intorc la pensiune, dar dupa vreo 10 minute de mers realizez ca nu mai stiu drumul. Ma uit in toate părțile dar nu vad pe nimeni dispus sa ma ajute. Deschid broșa, dar harta de acolo nu ma prea ajuta, deoarece era scrisă in romana, si erau pe ea doar obiectivele turistice, magazinele de langa si restaurantele. Minunat. M-am pierdut prin Brașov.
—Hei, te-ai pierdut? imi atrage o fata atenția.
—Ăm...scuze, dar nu te înțeleg.
—Ău, banuiesc ca esti din alta tara. Eu sunt Alina.
—Coraline. Incantata. Si da, m-am pierdut. Caut pensiunea Casa Medievală.
—Si eu tot acolo sunt cazata. E in cealaltă parte.
Am placat spre locul in care m-am cazat si pe drum am vorbit despre tara din care vin, festivalul de la Rio si multe altele.
—Doriți sa va ghicesc viitorul? ne intreaba o femeie de langa un cort.
—Ce spune?
—Ne-a intrebat daca vrem sa ne ghicească viitorul.
—Da. Suna interesant.
Prima care a intrat a fost Alina si dupa ce a iesit avea o fata prea vesela dupa părerea mea.
—Ăm...pot sa va înregistrez? Eu nu stiu limba voastră.
—Ce spui draguta?
Pff.. la naiba cu limba asta. Noroc ca Alina mi-a venit in ajutor si dupa ce am discutat 10 minute am cazut de acord sa intram amândouă ca sa nu o înregistram.
—Aseaza-te draguta.
Alina mi-a spus ce sa fac si am facut.
Mi-a tradus tot ce zicea femeie.
—Întinde palma. -mi-a apucat dosul palmei si a inchis ochii pentru un moment-Vai mie...vei avea un viitor zbuciumat...lucruri rele ti se vor intampla daca nu pleci de aici. Vei muri in scurt timp. PLEACĂ SI NU TE MAI ÎNTOARCE DACA VREI SA TRĂIEȘTI!!
Ultimele cuvinte m-au facut sa tresar si mi s-a facut parul Măciuca. Dupa ce am iesit din cort Alina a incercat sa ma liniștească.
—Hai nu pune la suflet. Asa zice mereu ca sa faca turiștii mai curioși si să-i sperie. Asa e atmosfera de aici. Se spune ca locul e bântuit de contele Dracula.
—A fost foarte înspăimântătoare. Si daca asta a fost scopul, si l-a îndeplinit. Tie ce ti-a zis?
—Ca ma așteaptă o promovare in curând. Dar eu sunt din zona. Deci nu are cum sa ma sperie.
<dupa 10 minute>
—Suna un telefon?
—A, da. Al meu. Scuza-ma o clipa. <Da?....Serios?!!...Va Multumesc domnule. Nu veți regreta. O zi buna>
—Deci?
—Șeful meu a concediat o judecătoare pentru ca lua mita, iar eu o înlocuiesc. Asta da coincidenta.
—Mda...
—Am ajuns!
A exclamat ea. Intram si cer cheia camerei mele si ea pe a ei si observam ca stam fata in fata. Intram fiecare in camerele noastre si ne instalam.