Capitolul 2

354 66 5
                                    

Harry

Râd de glumele prosteşti pe care amicul meu le spune fără să-mi pese câtuşi de puțin de ora domnului Parker.

Îmi mut după câteva secunde privirea spre băiatul mic de statură  ce stătea în a doua bancă.

O mică încruntătură apare pe fața mea când observ că are ochi plini de lacrimi.

Mormăi ceva şi rup o foaie din caietul meu.

Iau un pix şi încep să desenez fața amicului meu în timp ce râde pentru că seamănă cu un măgar.

Îmi place să mă amuz pe seama persoanelor.

Fac hârtia ghem fără să mă semnez sau ceva şi o arunc precaut în Louis.

Mă abțin să nu râd când observ ce confuz pare fiindcă mereu se trezeşte cu astfel de bilete.

Păcat că nu ştie de la cine sunt.

Un zâmbet îmi apare pe chip atunci când văd că nu mai plânge.

Sad [L.S.]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum