Sad [L.S.]

Capitolul 22

Harry

Strâmb puțin din nas atunci când Louis se îndepărtează de mine, întrebându-mă în gând cu ce am greșit chiar și acum, chiar mi se părea că totul merge bine în sfârșit. Mă uit în direcția în care se uită el uimit și pufnesc scurt atunci când îl observ pe Clay, dându-mi seama că asta a fost problema. 

— Louis, ce faci aici? Întreabă Clay când ajunge în drept cu noi, iar eu nu fac altceva decât să-mi dau ochii peste cap când observ că Louis nici măcar nu știe ce să spună.

— Vorbea cu mine, probleme? Răspund eu în locul lui, arcuindu-mi o sprânceană.

Rânjesc puțin atunci când văd că  acesta se înroșește, probabil din cauza nervilor, ceea ce pentru mine nu poate fi mai mult decât o încântare. Mereu mi-a plăcut să enervez pe cineva care vrea să pună mâna pe ceea ce îmi e destinat mie și doar mie.

— Normal că asta este o problemă. Louis este partenerul meu, așa că dacă vrei să vorbești cu cineva, du-te și ia vreo curvă sau vreun tip mort de beat. Spune el cu ură și mă abțin să nu râd pentru că asta începe să fie amuzant.

— Uite ce e, dragule. Nu l-am obligat pe Louis să vină să vorbească cu mine. Pur și simplu a venit fără să insist deci înseamnă că tu nu ești destul de interesant pentru el. Mormăi pe un ton superios și îmi încrucișez brațele la piept, privind puțin spre Louis care mă privește într-un mod urât ceea ce nu prea e de bine pentru mine.

— Hai să mergem Clay, spune acesta fără să-mi mai arunce nici măcar o privire și-l prinde pe Clay de mână, mergând cu el înăuntru.

Pufnesc ușor nervos pentru că nu înțeleg de ce îl alege mereu pe el. Sunt mult mai bun ca el și chiar trebuie să-i arăt într-un fel sau altul acest lucru.

-

Am venit cu nextul și la această carte. Știu că nu e cine știe ce, dar totuși sper să vă placa:)