Sad [L.S.]

Capitolul 5

Louis

Încep să alerg ușor după băiatul care tocmai ce mă salvase de la discuția aceea, nu prea plăcută pentru mine, fiindcă nu am apucat să-i mulțumesc.

—Stai! strig după el atunci când ajung mai aproape și mă opresc mulțumit când acesta se întoarce spre mine.

—S-a întâmplat ceva? mă întreabă, arcuindu-și una din sprâncene.

—Nu s-a întâmplat nimic. Vreau doar să-ți mulțumesc că mai ajutat să scap de domnul Parker. spun spre acesta în timp ce încerc să-mi recapăt respirația și îi zâmbesc ușor.

—Plăcerea a fost de partea mea, puștiule. îmi răspunde, un mic rânjet fiind prezent pe buzele lui.

Mă uit la el ușor intimidat de data aceasta pentru că nu prea sunt obișnuit să vorbesc cu persoane. Deschid gura să mai spun ceva, dar renunț atunci când văd că pleacă.

Nici măcar nu i-am aflat numele.