Sad [L.S.]

Capitolul 15

Capitol dedicat lui AidenBlack69

Louis

Încerc să mă concentrez la cartea pe care tocmai o citesc deoarece acțiunea ei mi se pare cu totul unică, fiind vorba despre un bătrânel care a rămas pe drumuri, iar unei fete i s-a făcut milă de acesta și mereu îi aduce de mâncare, făcându-i viața bătrânelui puțin mai ușoară.

Mereu m-au impresionat cărțile acestea care au la bază o fărâmă de adevăr și care oferă și sfaturi despre cum trebuie să te porți în societate.

Strâmb puțin din nas după un timp, neputând să mă mai concentrez pe ceea ce scrie în mica carte din cauza lui Harry.

Mă privește de câteva minute bune și se pare că nu dă niciun semn că ar vrea să plece, iar asta mă deranjează la propriu.

Niciodată nu am putut să mă concentrez la un lucru când cineva stă cu ochii pe mine.

— Nu ai alt lucru de făcut înafară de a te uita la mine? Îl întreb brusc cu o urmă de duritate în glas chiar dacă asta nu îmi stă în fire deoarece eu sunt drăguț cu toată lumea, în ciuda faptului că sunt un depresiv.

— Să știi că nu. Mormăie el spre mine ca răspuns la întrebarea mea și își așează capul pe genunchi, privindu-ma la fel de intens.

— Dar mă deranjezi, spun ușor frustrat și mă ridic de jos, aruncându-i o privire urâtă atunci când observ că îmi zâmbește într-un mod amuzant.

— Ești foarte frumos când te enervezi. Îmi spune cu zâmbetul pe buze și se ridică de jos, scuturându-și ușor hainele.

Fac ochii mari atunci când aud complimentul care vine din gura lui deoarece nu mă așteptam să-mi spună chiar el asta.

Înghit în sec atunci când îmi simt obraji arzând și îmi strâng cartea la piept, nevrând să-i dau drumul.

— Mulțumesc, cred, spun pe un ton cam bâlbâit datorită timidității mele de nedescris și arunc priviri prin jur în încercarea de a nu mă uita la el.

Îmi întorc înapoi privirea spre el în momentul în care simt o atingere fină pe mâna mea și îmi mușc destul de stresat buza inferioară.

— Um, trebuie să plec! Spun în grabă atunci când începe să îmi mângâie mâna cu degetul lui mare deoarece mă simt ciudat.

Mă dau mai în spate, îndepărtându-mă de el și încep să merg cu pași grăbiți spre ieșirea din liceu.

Astăzi nu prea mai am chef de ore și chiar dacă sunt un elev model, pot să lipesc totuși de la ultimele două ore deoarece pun pariu că nu mă voi putea concentra datorită lui Harry.

Încă nu pot să înțeleg ce e cu schimbarea asta a lui de comportament: odată e răutăcios, iar apoi se transformă într-un băiat drăguț.

Chiar nu pot ține pasul cu asta și sper doar ca într-o zi să înțeleg.

-
Sper să vă placă acest capitol, iar cine vrea dedicație la următorul sau chiar și la cele din urmă trebuie doar să-mi spună.

Vă aștept părerile!