Sad [L.S.]

Capitolul 21

Louis

Stau pe scaun, privind în jur după Clay care se pare că nu mai apare ceea ce mi se pare ciudat. Probabil m-a lăsat baltă aici și doar gândul la asta îmi dă o stare nasoală pe care nu ar trebui să o am mai ales în seara asta, chiar nu vreau să plâng și acum. Deja este de ajuns că plâng în fiecare zi.

Sunt rupt din gândurile mele atunci când telefonul îmi vibrează în mână și îl deschid, observând că am un mesaj de la Harry:

"Unde ești?" 

Privesc puțin curios prin jur pentru că pot să jur că acum cinci minute l-am văzut pe aici după ce am dansat cu el, deci mesajul lui mi se pare chiar al naibii de ciudat.

"Înăuntru." 

Trimit ca răspuns fără să mai stau mult pe gânduri și îmi măresc puțin ochii atunci când văd ce rapid îmi răspunde.

"Hai afară." 

Mormăi ceva în gândul meu și îmi bag telefonul în buzunar apoi mă ridic de pe scaun, ieșind repede afară deoarece sunt chiar foarte curios să văd ce vrea Harry de la mine.

Arunc priviri curioase prin jur și atunci când îl observ pe un scaun la o masă, merg până în fața lui, oprindu-mă și rezemându-mă cu spatele de un fel de bară ce se afla acolo. 

— De ce m-ai chemat aici? îl întreb curios, privindu-l atent.

— Pentru că nu te-am văzut înăuntru și voiam să mai vorbim, primesc foarte rapid răspunsul lui și îmi prind buza inferioară între dinți din cauza emoțiilor.

— În regulă, mormăi și arunc o mică privire spre masă, observând paharul lui plin jumătate cu suc în loc de alcool. Să știi că o să te creadă slab ceilalți dacă te văd că bei suc, adaug pe un ton ușor amuzant.

Harry își arcuiește o sprânceană și începe să râdă, făcându-mă să fiu foarte atent la el.

— Nu-mi pasă de părerea celorlalți, spune pe un ton rece după ce se oprește din râs.

— E bine așa, dar să știi că și eu te cred slab, mormăi ușor amuzant și îl privesc.

— Hm, atunci asta este o problemă. Cum să-ți dovedesc că sunt puternic? spune el pe un ton cald și mă apucă ușor de mâini după ce se ridică de pe scaun fiind chiar foarte aproape de mine.

Îmi înghit nodul din gât și îmi iau ușor emoționat mâinile din ale lui, așezându-le pe pieptul său și privindu-l atent în ochii săi de culoare verde fără să mai scot nici măcar un cuvânt fiind total blocat.

Îmi închid pentru câteva secunde doar ochii atunci când simt că își pune mâinile pe talia mea și îmi mușc obrazul pe interior. Arunc o scurtă privire prin jur și tresar atunci când îl văd pe Clay ieșind afară.

Îl împing repede pe Harry și mă dau cu un pas mai în spate.