See through her eyes - FINALIZATĂ

Capitolul unu

Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ea se formează când diferite picături de apă din nori cad pe pământ în formă lichidă. Chiar dacă este totuși un fenomen al naturii foarte întâlnit, multor dintre localnicii orașului Springwood le este foarte nefamiliarizat acest superb și interesant fenomen. Springwood este un orășel din Oregon, undeva unde soarele este total permanent pe durata întregii​ zile. Acest oraș micuț are câteva sute de localnici, un sistem de învățământ destul de ridicat și cu siguranță o frumoasă fântână în centru, în care mulți vizitatori își aruncă monedele bătute cu speranța că dorința pusă în momentul răsucirii monedei în aer și până la atingerea bruscă cu fundul pietruit al fântânei, li se va împlini. Aici, în orașul inocenței, locuiește o micuță artistă de numai zece anișori, Sarah. Sarah face parte dintr-o familie destul de numeroasă: doi părinți, o soră, Mika, și un frate dintr-o căsătorie anterioară a tatălui, Jake. Părinții au o situație financiară destul de modestă dar perfectă pentru un trai demn și decent. Mămica, Kristin, lucrează ca și farmacistă într-un oraș vecin, iar tatăl, d-nul Forbes, este instalator în oraș. Mika, surioara mai mare a lui Sarah, este atrasă într-un mod ireal de artă, și anume pictură. Mika a fost mereu un umăr pe care poți să plângi, o fată harnică și organizată și o soră exemplu. Sub aripa ei a fost mereu Sarah, aceasta fiind mezina familiei. Dacă Mika mergea să se joace cu prietenii ei, mergea și Sarah. Dacă Mika avea examen la școală, Sarah stătea afară, lângă ușă, strângând din pumni și mai că avea și toate emoțiile pe care trebuia să le aibă Mika. Și niciodată nu a fost din obligație. Amândurora le plăcea compania celeilalte. De aici și plăcerea lui Sarah de a desena. Luase exemplul Mikei, dar ăsta fusese poate doar un plus în a face ceea ce o pasionează.

Într-o zi superbă când soarele zâmbea fericit de pe bolta cerului de un azuriu impunător, când razele acestuia străpungeau sticla ferestrelor caselor localnicilor, Sarah și mama sa plecaseră din oraș pentru a merge într-un parc de distracții aflat în orașul vecin, acolo unde era și farmacia la care lucra mama sa, Kristin. Mika era într-o tabără de vară, așa că ea nu putuse să o însoțească pe Sarah în parcul de distracții.

În mașina cenușie a familiei Forbes cu patru uși răsuna încântătoarea melodie a lui Elvis, Suspicious Minds. Era printre preferatele familiei, pe lângă Can't help falling in love sau Oh, Pretty Woman de Roy Orbison. Sarah stătea pe bancheta din spate privind toboganele și roller coaster-urile ce se zugrăveau în spatele unor clădiri înalte din orizont. Își freca tivul rochiei de un turcoaz superb mai că ar fi zburat pentru a ajunge mai repede în fața faptului împlinit. Kristin îi zâmbea în oglinda retrovizoare satisfăcută deoarece și-a putut face fiica fericită. În acest timp de maximă veselie, o mașină ciudat de agresivă le-a tăiat calea, făcând ca automobilul să iasă de pe contrasens și să se izbească de un zid.

Ceva timp mai târziu, în locul țipetelor de fericire din roller coaster, se auzeau cele de tristețe. Kristin și Sarah avuseseră un accident grav din care mulți nu ar fi putut ieși cu viața. Sarah știa că este invincibilă și puternică, așa cum îi spunea tatăl ei în fiecare seară la culcare, dar poate că acum a remarcat cu adevărat. Era singura persoană care încă avea șanse de a-și reveni cu viață. Pentru Kristin fusese ultimul drum cu mașina, ultima clipă în care și-a văzut fetița fericită, cu zâmbetul până la urechi. Însă, deși mezina Sarah a învins lupta cu moartea, un alt lucru tragic s-a întâmplat. Își pierduse vederea în urma acelui accident într-un mod suspicios. Încă de la naștere avusese probleme în legătură cu ochii, miopie transmisă, dar acum își pierduse total orice șansă de a uita și a trece cu timpul peste acest trist incident.

La înmormântarea lui Kristin, Sarah nu a putut ajunge. Nu că nu ar fi putut, dar era o grijă enormă față de trupul ei, acum, fără niciun sens fiind. Totuși, nu a rezistat, iar a treia zi de la moartea mamei sale, i-a dus o orhidee pe mormânt. Orhideele erau florile preferate ale mamei sale. În special cele albe. I se păreau o nuanță de puritate în acest tărâm al discriminărilor și al neputinței. Din acel moment, orhideele erau și florile preferate ale lui Sarah. Îi aminteau de mama ei. Erau singura amintire pe care o putea vedea.