Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 5

- De azi ai un job nou, nouț. Editura Bookmark, ți-a dat post. Tu știi de când visez eu, sa ajung la ei? Spune-mi cu ce i-ai vrăjit?
- Tu glumești?
- Nu, vorbesc serios! De luni, la ora 14:30, te prezinți la munca scumpo.
- Imposibil, eu nu corespund cerințelor lor!
- Au spus ei asta?
- Nu, dar...
- Cred ca te subestimezi. Am uitat sa îți zic de salar.
- Oricât de mic ar fi, ma mulțumesc.

Parca visez, eu, tocmai eu am fost angajata? Dintre toți candidații tocmai eu?? Îmi vine sa țopăi de fericire.

- Mic? Pai de început ți-au oferit 3.500 $ iar după părerea mea a fost puțin, asa ca am negociat puțin și s-a ajuns la 4.000 $.
- Maurice, tu te-ai drogat azi? Cum adică 4.000??
- Adică bine! Atât o sa primești salar de acum încolo scumpo! Numai directoare de la acesta școală are un salariu asa mare, deci poți și mandra.

Nu pot sa procesez acesta suma colosala, dacă este adevărat cred ca va trebui sa muncesc zi și noapte și sa spăl pe jos în fiecare zi, sau mai mult, geamurile acelea imense.

- Nu fi socata. Știu ca meriți. Mi-am dat seama ca te vor cu orice preț asa ca am profitat de asta și am cerut 500$ în plus.
- Scuză-mă, da ești nebuna, nebuna rău.

Apoi i-am sărit în brate și am sufocat-o pana m-a rugat sa ii dau aer.

- O sa fiu nevoita sa accept telefonul dar la primul salar ți-l plătesc!
- Nici vorba, îl aveam pe-acasa de mult și nu îl foloseam. Ție îți va fi util. Acum fugi la ore, ca se suna.

- Am plutit până în clasa. Azi puteau sa îmi pună și pioneze în banca colegi mei, ca tot nu m-ar fi supărat, azi e ziua cea mai norocoasa din viata mea. Nu îmi vine sa cred, ca o sa câștig atât de mulți bani. Viata noastră se va schimba. O sa caut o chirie decenta sa ne mutam din căsuța aceea cherchelita și plina de igrasie. O sa avem o baie frumoasa și o bucătărie unde sa mancam în fiecare zi. Dar cel mai frumos, o sa avem mai multe dormitoare măcar doua, sper! Tata, va fi foarte fericit! Salariul lui, nu e nici pe jumate din al meu, dar nu contează, împreună o sa ne descurcam de minune.

Sunt extrem de visatoare, toată ora m-am gândit ce frumoasa viata o sa am de acum
încolo. Glasul profesoarei m-a trezit brutal.

- Domnișoară Skinner, de ce nu sunteți atenta? Visați la ora mea?
Care este formula, ce o aplicam?

Priveam buimacita la tabla, și nu puteam procesa întrebarea rostita!

- Mă scuzați, aaaa.....

- Pot sa o spun eu?

Vocea lui Marcus? răsună în toată sala.

- În mod normal, nu. Nu as accepta sa o spună nimeni în locul ei, dar dat fiind de ca e vorba de tine, te invit cu placere. Sunt curioasa de când pui tu mana pe carte Mrs. Adagiu.

Adagiu? Îmi suna cunoscut numele lui. Deci, e o raritate sa răspundă el. Termina de spus formula și se așează la loc.

- Te răsplătesc cu un 10 pentru asta, poți să-i mulțumesc colegei tale noi, ca nu era atenta.

Nu întoarce privirea spre mine, dar eu simt o neliniște un legătură cu aceasta intervenție. De ce a răspuns tocmai acum, dacă nu-i sta în caracter sa facă asta. Mi-am dat seama ca nu prea învață și cred ca notele lui, sunt abia de trecere, dar cred și eu ca nu are timp, în fiecare pauza merge în curtea scolii și se întâlnește cu "băieți răi" aceia de o tepa cu el. Toți au tatuaje, fumează și se plimba cu mașini scumpe. Ma prefac ca nu ii vad de fiecare data, dar pe el, îl simt acolo întotdeauna când este. Parca ar avea un fel de energie ce plutește în jurul lui. Nu pot sa spun ca e buna sau rea, efectiv ma face sa îl simt, e o tensiune ce pulsează de cate ori este aproape.