Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 42

Marcus

Dupa ce i-am spus întreaga suferință ce îmi apasă inima, Betrice a început sa plângă spasmic. Mi-a sărit în brate și mi-a mărturisit ca mă ma iubește, dar totuși nu s-a schimbata nimic. Ne-am sărutat cu un dor nebun și am pus in acel sărut toata agonia adunata în mine. A fost magic, dar a durata atât de puțin. As fi vrut sa nu se termine niciodată, sa nu îi dau drumul din bratele nici o secunda, însă lupta ce se da înăuntrul ei, este puternica. M-a îndepărtat și a fugit în scara blocului înainte sa ma dezmeticesc eu.

Au trecut aproape 2 săptămâni de la acea întâmplare si de atunci ma țin după ea ca un scai, la școală o adoredez cu orice ocazie, iar la editura ma duc din ce în ce mai des. De ce fac asta? Pentru ca știu ca nu ii sunt indiferent, pentru ca vreau sa aflu adevărul pentru care ma evita și tor ce fac este sa ii ies în cale cat mai des, fiindcă o simt cum tremura de emoție, o vad cum ma privește cu ochi ei plini de dragoste, chiar dacă vorbele ei spun altceva, eu nu o cred!

Am ajuns sa cred ca sunt nebun, ori am ajuns un obsedat, ori exista asemenea iubire eterna în sufletul meu pentru ea. Efectiv nu mi-o pot scoate din cap, o visez mereu și singurul meu scop, este sa o recâștig pe ea. Nu am liniște pana când nu am sa o vad fericita de mana cu mine.

Azi când am ieșit se la cursuri am așteptat-o în sala de muzica și când a trecut pe lângă usa, am tras-o înăuntru.  A scos doar un scancet  înfundat de spaima, apoi s-a calmat imediat ce mi-a văzut ochi de sub gluga.

- Te grăbești undeva?
- Marcus, încetează. Am treaba, asa ca lasa-ma sa plec. 

Am prins-o de ambele mâini și cu trupul meu o preseze de perete. Atât de e mica este, se pierde sub mine asa de ușor.  O ador, pur și simplu.

- Vreau sa sa iau ce-mi aparține. 
- La ce te referi? Noi nu...

Atât apuca sa spună pana când buzele meu, iau luat cu asalt gura aia apetisanta.  La început se împotrivește, dar în scrut timp îmi răspunde cu aceiași înflăcărare. Asa se intampla tot timpul. Rațiunea o oprește, dar apoi inima câștiga bătălia înfruntări.  Ce simțim noi, e mai presus de orice judecata, iar atunci când o am în bratele mele, nu mai știu pe ce lume ma aflu.  Singurul motiv pentru care i-am data drumul, a fost zgomotul unei uși deschise, însă i-am susținut privirea cu toată dragostea ce zace în mine. Ea si-a aplecat capul rusinata și a ieșit grăbită. I-am dat avans sa plece, dar ma țin pe urmele ei, în fiecare zi fac așa.  O urmăresc sa vad unde merge și ce face, dar întotdeauna are același traseu, la birou, apoi acasă.  Nu se întâlnește cu Chad și nu i-am văzut niciodată sărutându-se din ziua aceea în parc. Uneori ma gândesc ca el a fost cel care a pornit acel sărut și ea, a vrut doar sa îl scape din mâinile mele, spunând ca îl place, luând asupra ei vina acelui sărut.  Totuși, de ce ma evita? De ce nu mai este fericita? Unde este sclipirea și veselia din ochi ei? Doamne, cat pot sa o iubesc pe fata asta!!

Diseară suntem invitați la un dineu, mama a insistat sa fim prezenți cu toți.  Este o seara speciala pentru ei, sunt recunoscute și premiate cele mai prestigioase firme din orașul nostru. Am mai fost odată și chiar a fost interesant, dar acum singura dorința a mea, ar fi sa merg cu ea, cu Bea. Știu ca m-ar refuza categoric, fiindcă încă nu am clarificat situația dintre noi, asa ca nici nu-mi încerc norocul. Sunt gata de 10 minute, aștept sa coboare ma am și Alexa, îmbrăcat în costumul meu cel nou, făcut la comanda, care imi bine ca turnat. Când au  coborâtă în sfârșit mama și Alexa, tata a mârâit încordat.  Adevărul ca ambele aveau niște rochii mulate și cu siguranță v-or atrage multe priviri.

- Cred ca o sa schimbam consultantul vestimentar! Le-o taie imediat, în loc de complimente. 

- Adică nu arătăm bine, se plânge Alexa.