Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 32

Marcus

Ma gândeam, ca va e doar de el :)

Multe lucruri s-au schimbat de când a apărut șatena asta mica în viata mea.  Defapt cred ca n-am schimbat eu, și nu pentru ca mi-am impus sau am vrut, dar asa simt sa ma port.  Relația cu mama și tata s-a îmbunătățit vizibil. Adevărul e ca m-am cam oferit sa ii ajut cu diferite trebuie în ultimul timp.  Tata ma trimite sa ii duc cate un om de afaceri de la aeroport, la firma, mama ma cheamă mai des pe la editura sa o ajut cu diverse chestii și asta cred ca ne-a apropiat.  Dialogam mai mult și ne acordam încredere reciproca.  Am uitat când am băut ultima data, nici țigări nu mi-am cumpărat în ultimul timp, fiindcă nu îmi place sa miros a tutun când o sărut pe Beatrice. 

Împielitata de soră-mea a dus pacea intre mine și Robin, cine ar fi crezut? Eu nicodata.  Am cedat pentru ea, după bătaia ce ne-am aplicat-o în acea seara, mi-am dat seama ca nu e un tip deloc rău, doar am fost prietenul meu cel mai bun ani de zile. În noaptea aceea la spital, mi-am călcat pe orgoliu și i-am cerut iertare pentru ca am fost un dobitoc. Vina a fost a mea, el chiar ținea la fata respectiva, cu care eu doar mi-am făcut de cap o noapte.  Trebuie sa uitam tot, pentru Alexa. Nu as fi acceptat în mod normal sa iasă cu nimeni, dar în ciuda faptului ca nu-l agreeam, în el am încredere și în plus, cu nebuna nu te pui. Dacă ea vrea sa fie cu el, sunt sigur ca nu o poate opri nimeni, asa ca am ales pacea. 

Acum am o alta problema: Chad. Tipul asta cred ca și-a pus pata pe Beatrice și asta nu e un lucru bun deloc. Îl cunosc și știu ce-i poate pielea. Nu mi-e frica de el, dar nu vreau sa am probleme cu Bea, din cauza lui. O sa încerc calea amiabila prima data cu el, sper ca a înțeles ca îmi aparține mie și numai mie aceasta făptură minunata. Poate sa își pună pofta în cui, defapt sunt fete disponibile cu duiumul, are în ce alege, și la cum îl știu, puține ii rezista.

Ma tot uit la ceasul după perete, e ajunul Crăciunului.  Aștept sa se fac ora 5, am stabilit cu Bea ca voi fi la ea sa îmbrăcam bradul. Încep sa ma îmbrac încet, mai am juma de e ora, dar vreau sa ma opresc la fursecurile mamei în bucătărie.  Mi-am pus un pulover tematic, nu știu de unde îl am prin dulap, dar are niște reni desenați pe el. O caciula de mos, mai lipsește și zici ca sunt un copil mic.

Ma așez pe un scaun de la bucătărie și ma întind la tava aburinda. Miroase divin, îmi aduce aminte de copilărie.  Ce ciudata, eu nu am aveam astfel de sentimente. 

- Mama, te rog sa nu te oprești, o sa manac eu tava asta.
- M-aș bucura nespus. De mult timp nu mai guști din prăjiturile mele.
- Ștai liniștită, recuperez acum!
- Pleci undeva?
- La Beatrice, îmbarcam bradul.
- Oohh, ce drăguț.  Atunci, stai sa împachetez niște prăjituri sa ii duci.

Mama este o perfectionista! Așează fursecurile perfect, apoi le învelește in hârtia și îndoaie colturile de parca ar fi o opera de arta.

- Mama, de ce îți pierzi timpul făcând prajituri când ai putea sa le cumperi sau sa o lași pe bucatareasa?
- Oohh, e o chestie sentimental! Dacă le-aș cumpăra, casa nu ar avea acest miros, dacă nu le-aș face eu, as simți ca mă rup de rădăcini mai mult de cat am făcut-o deja. Îmi place sa le fac Marcus, de când erați voi mici. Atunci nu apucam sa le coc pe cum le mâncați voi. 

Acum realizez ca vreau o soție ca mama. Are milioane de euro, dar știe și ii place sa facă prajituri pentru cei dragi. O pup pe obraz și ii fur punga cu furescuri.

- Marcus? Te iubesc, sa nu uiți! indiferent cati ani vei avea, tot copilul meu vei fi!
- Știu mama, și eu te iubesc. 

Am văzut ca declarația mea, nu a lăsat-o rece. Asa ca am plecat sa nu fiu martor la o scena mai siropoasa de atât.