Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 34

Beatrice

Cand am oprit apa, am realizat cu stupoare ca nu am nimic de schimb. Cu ce ma îmbrac?? Am găsit prosoape curate și măcar de grija asta am scăpat. Mi-am învelit parul cu unul și apoi corpul cu cel mai mare. Atât de mare ca abia îmi acoperea fundul. Când am deschis usa, ochi lui m-au electrizat.

- Arăți delicios. As plăti scump pentru imaginea asta, doar sa o văd de cate ori ma trezesc.
- Poți sa uiți! Doar azi e Crăciunul.
- Ai dreptate, dar sa nu uitam, ca pana mâine, am dreptul acesta.
- Iihhii, îți închipui ca o sa stau asa toată seara?
- Ai de ales? Cu ce te îmbraci?
- Nu știu, aici nu găsesc nimic?
- Din păcate, nu!
- Atunci ma pun in pat.
- Dar cina e gata. Trebuie sa mancam.
- Oohh, îmi usuc parul și cobor apoi.

As fi putut sa ma îmbrac cu hainele cu care am venit, însă nu erau potrivite pentru dormit deloc, blugi și bluza groasa. Aveam un tricou. Ha, m-am scos. După ce am terminat cu parul, am mers sa îmi caut hainele, dar nu erai nicăieri.

- Marcuuus.
- Da?
- Unde-s hainele mele.
- Nu știu iubito. Și ce vrei cu ele, ai spus ca azi e Crăciunul.
- Deci nu se poate, prosopul asta nici măcar nu sta singur, trebuie să-l țin.
- Vrei sa te ajut?
- Nu, mai bine lasă.

Se apropiase de mine cu pași lenți și îmi prinde un colt de la prosop. Pare ca sta pe gânduri dacă sa strângă de el sau nu. Eu îl strâng mai tare în mâini în partea de sus și el mârâie nemulțumit.

- Deci, sa nu faci asta.
- Cine ma oprește?

Îmi sufla cuvintele pe buze și simt cum nu mai am aer sa respir.

- Ți-e rușine de mine iubito?

Ce să-i spun? Îmi mușc buzele cu putere sa găsesc un răspuns salvator, dar nu îmi vine nimic în minte.

- Bănuiam, eu ca da. Sa nu iti fie. Ești superba, orice bărbat normal te-ar admira. Corpul tău e bun de pus în revista. Bine, sa nu faci asta!!

Ma pufnește rasul.

- Hai mai bine sa mancam.
- Ai gătit tu ceva?
- Dacă se poate spune și asa. Doar am fiert pastele, sosul era în frigider.
- Trebuie sa beau vin? îl intreb când vad cele doua pahare cu picior pe jumătate umplute.
- Musai. Vinul ajuta la digerarea pastelor mai ușor.

Buna asta. Dar nu ii zic nimic, ma conformez și iau loc la masa. Marcus se ridica și pleacă, apoi se întoarce cu un halat, destul de subțire, dar totuși mai lung și mai comod.

- Mulțumesc. Staiam eu? ca nu o sa ma chinui mult.
- Sigur, doar ca am o condiție.
- Care?
- Sa te schimbi aici!
- Ceee? Tu, tu..
- Te las sa stai cu spatele.
- Adică vrei să-mi vezi fundul.
- Exact!
- Pervers, șantajist, profitor...

Toate adjectivele i le-am atribuit în timp ce m-am așezat în fata lui, cu spatele la el și mi-a ținut halatul deschis. Cu mâinile tremurânde am lăsat prosopul sa cada. Mi s-a apărut o eternitate pana mi-a pus halatul pe umeri. A început sa ma sărute pe spate, pe umeri și pe gat. Simțeam ca imi arde piele în acele locuri unde el își punea buzele. Am strâns halatul în jurul meu și l-am legat un un cordon.

- Ești cea mai frumoasa opera a lui Dumnezeu.

Am roșit imediat la aceasta remarca dar el mi-a mângâiat obraji și m-a cuprins în brate sa ma liniștesc.
Am mâncat paste cu sos ragu. Au fost bune, dar vinul a fost și mai bun. După primul pahar, am început sa discutam tot felul de lucruri. După al doilea ne facem confidente. Marc mi-a povestit de ce s-a certat cu Robin, în urma cu un an, iar eu i-am mărturisit ca am stiu de ei doi dinainte sa mergem la aceasi petrecere. S-a supărat puțin, dar am reușit sa il împac ușor. Brusc mi-am amintit de invitația Anei.