Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 13

După câteva secunde în care și-a plimbat ochi de sus în jos în sus pe mine, iar eu simțea ca iau foc, Marcus a rostit primul cuvânt.

- Beatrice? Bea, tu ești?
- Da.

Atât am putut sa spun și am înghițit în sec. Arata răvășit, dar într-un mod sexi și provocator. Era visul oricărei femei băiatul asta de 18 ani.

- Tu lucrezi pentru mama?

Mama? Adică el e fiul Anei? Abia acum realizez! Și fratele Alexei, deci e și mama ei. Nu se poate. M-a mințit în tot acest timp, de ce? Știa unde lucrez și nu a pomenit nici o secunda. Sper ca nu, sper ca nu. Dacă ea a contribuit la angajarea mea, mâine îmi dau demisia.

- Te simți bine?

Vocea lui Marcus atât de aproape de mine, m-a trezit imediat.

- Nu. Da, sunt bine. Dar sora ta, s-ar putea sa nu fie.

- Sora mea? Parca erați cele mai bune prietene. Aaa, m-am prins. Nu ți-a spus ca lucrezi pentru mama noastră.
- Exact. Ai idee de ce?
- Nu. O sa te lămurească ea, sunt sigur.

Se așează pe un scaun care era în fata mea și ma simt imediat prea expusa în fata lui, asa ca ma retrag în spatele biroului.

- E prea mic orașul asta pentru noi?

Ma întreabă de parca, eu as complotat cu universul sa mi-l scoată în cale.
- Probabil. La școală ai scăpat de mine, dar acum se pare ca nu mai poți ii zic zâmbind ușor.
- Cum am scăpat?
- Aaa, pai...ma bâlbâi ca o fetita. Acolo nu avem decât pauza în care suntem ocupați fiecare cu altceva, încerc sa adresa busuiocul.
- Trecând peste. Nu știam ca ești atât de buna, mama nu ia decât geniile la ea un firma. Te felicit, cred ca ai și un salar pe măsură.
- Da, am, îi confirm.
- Se vede, îmi răspunde analizandu-ma.
Roșesc la remarca lui și el realizez a de gafa ce a făcut-o.
- Îmi pare rău, dacă te-am jignit. Doar ca îmi place noua ta înfățișare.
- Sunt tot eu Marc, cu sau fără aceste haine.
- As prefera fără.
- Nu fi impertinent! Nu îți permit. Lucrez pentru maica-ta, nu pentru tine și sunt aici sa te ajut, dacă dorești bineînțeles, dacă nu, poți sa rămaii corigent din partea.
- Ooohh, are pisica și ghiare.
- Are, tot ce vrei.
- Sunt convins îmi spune cu o privire ce insinuează multe.
- Bine, cu ce începem?
- Cu ce vrei.
- Eu prefer anatomia, umana, evident.

Ochi i se lipesc de sâni mei și ma simt jignita dar ma abțin sa ripostez prea tare, vreau totuși sa îl fac sa își dorească sa învețe cat de cat. Dacă nu ar fi Ana cine este, băiatul asta cu toată frumusețea lui, ar sfârși cu un toc de a-l meu înfipt în fund.

- Mi-am dat semăna, îi spun rasufland plictisita. Pana îți găsești model de analiza, eu propun sa facem niște exerciții la mate.
- Mi-am găsit deja.
- Dacă ții neapărat, putem sa facem aceste lecții și cu Ana.
- Nu, mulțumesc. Scrie-mi niște ecuații.

M-am apucat sa ii scriu pe o foaie câteva ecuații mai simple sa vad dacă le știe rezolva. Ma urmarea cu privirea ca un lup, cred ca ii place ce vede, dar ma așteptăm la mai multe maniere din partea lui, vad ca își arata adevărată fata. Asta e Marcus de care fug toți. Nu și eu, o să-l înfrunt cat va fi nevoie.

Într-un timp destul de scurt mi-a întins foaia înapoi. Rezolvase fără nici o greșeală tot ce i-am data. Am mai făcut o încercare și i-am scris altele mai grele. Între timp m-am ridicat sa merg la baie.

- Unde pleci? ma întreabă imediat.
- Afara, de ce?
- Credeam ca o sa stai cu mine, poate am nelămuriri.
- Mă întorc repede.
- Bine, fie.

Băiatul asta e ciudat rău, păcat a ca e asa irezistibil, e cel mai frumos tip din cati exista în statul asta afurisit și mi-l mai scoate soarta în cale, la orice pas.
Oricum problema mea acum este Alexa. O credeam o prietena adevărată, dar cred ca m-am înșelat puțin. Ar trebui sa știe ca nu as accepta acest job pe pile, și acum stiu de ce m-a vrut pe mine Ana și cati tineri s-au perindat la interviu. Eram extrem de furioasa, poate Marc avea dreptate în ce-o privește. Exagerează cu mila fata de alți. Nu aveam nevoie de acest gest din partea ei, ma simt incapabila și ineficienta acum. Nu mai zic de slariul pe care îl iau. Nu-mi mai vine sa ies din baie de rușine.