Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 43

Beatrice

Stau la masa și privesc în gol, nu sunt capabila sa vad pe nimeni și sa aud nimic înafara de cuvintele lui Marcus.  Toată vina o port eu. Trebuia sa fiu mai vehementa în ce-l privește în ultimele săptămâni, însă de când am fost la munte, toată stăpânirea mea de sine, a scăpat de sub control.  El mi-a simțiți slăbiciunea și n-a mai dat înapoi. De atunci cauta orice motiv sa fie în preajma mea, iar eu nu l-am evitat suficient de mult. Acum stau și ma frământ de cel puțin 20 de minute, iar Chad nu mai apare. Ii mulțumesc cerului ca Mario nu a venit la acest dineu, altfel as fi fost moarta în aceste clipe. Sper sa nu ne fi pus sub observație și cineva sa ii ciripesca ceva legat de Marcus, nu as putea suporta sa ii facă ceva din vina mea. Sunt dispusa sa ma sacrific în orice fel, dar nu și pe el.

Nu știu ce Dumnezeu vorbesc de atât timp, dar sper ca Chad a găsit o minciuna plauzibila, altfel îl strâng de gat. Dacă i-a spus adevărul, e un om mort. Oricât de mult mi-ar place sa trecem prin toate astea împreună, știu care sunt riscurile și nu vreau sa mi-le asum. El nu ar rezista și sigur ar interveni prin orice mijloace posibile sa ma scape de aceste obligații, iar asta ar însemna să se expună în fata lui Mario într-un mod direct. Am risca sa pierdem și mai mult, iar eu știu ca nu as face fata unei asemenea tragedii.

Când apare Chad pe ușa însotit de Marcus, inima îmi sare peste doua bătăi.  Nu pot sa citesc nimic pe chipul lor, dar răsuflu imediat ușurată, când vad ca Marcus merge la locul lui fără sa ma privesc, iar Chad se așează lângă mine impasibil. Ce draci i-o fi spus, de ma evita atât de vehement? Fierb în propriul sânge.  Nu voiam atenția excesiva a lui Marc, dar nici sa ma urască ca înainte nu mai pot suporta. Vreau sa plec, nu mai vreau sa stau aici ca și cum totul este perfect. Nu mai suport sa ii vad pe invitați de la masa noastră, pe care nu ii cunosc, dar ma analizează ca pe o piesa exponata la muzeu. Nu rezist sa vad atâta ipocrizie, atâtea rochii unicat și zâmbete albe ca laptele. Ăștia, toți par a fi după un tipar.

- Mergem? Îl întreb pe Chad încet, sa nu atrag atenția asupra mea mai mult. Se uita la ceasul de la mana, apoi îmi spune:

- în 15 minute se acorda distincțiile, după ce o ridicam pe a unchiului tău, putem pleca.

Îmi vine sa ii urlu în fata, ca nu mai rezist nici 1 minut, darămite 15? Îmi bag picioarele în distincțiile lor, când ies pe ușa aia, jur ca i le fac bucăți și le bag în primul tomberon! Vreau sa știu ce au vorbit și aici la masa nu e deloc o idee buna sa deschid subiectul, fiind prea multi care îl cunosc pe Chad și ne pot auzi. Am numărat fiecare secunda pana am auzit numele unchiului meu în microfon și atunci m-am ridicat robotic, trasa de Chad mai mult spre scena, de unde am ridicat o diploma. Nu știu ce s-a spus înainte sau după, nici nu ma interesa, ochi mei nu s-au dezlipit de podea, de frica sa nu-i întâlnească pe ai lui. Știam ca e acolo undeva, îl simțeam ca ma urmărește și asta intensifica trairiirile mele înzecit. Pana n-am simțit răcoarea de afara n-am dat drumul de tot aerului din plămâni. Atunci am dat si drumul mâinii lui Chad, pe care am strâns-o mai mult decât era nevoie dar fără sa realizez. Am urcat în mașină și liniștea dintre noi era apăsătoare.  Parca nu aveam curaj sa îl întreb, pana acum muream de nerăbdare sa aflu, iar acum mor de frica.

- L-am mințit. A rupt Chad tăcerea în cele din urma.
- Ce i-ai spus?
- Am zis ca tatăl tău, a primit un post mai bun înafara orașului și voi o să-l urmați la sfârșit de an. Tu când ai aflat ca o sa va mutați, ai rupt relația cu el, fiindcă n-ai vrut sa sufere atunci mai mult.  Am zis ca ai încercat o relație cu mine, ca sa îl uiți pe el mai repede și el sa accepte mai ușor acesta pierdere. 

- Te-a crezut?
- Da. I-am adus mai multe argumente care sa susțină ipoteza în picioare.

Of doamne, oare ce e în sufletul lui acum? Marcus, te iubesc. Iartă-mă.