Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 33

Beatrice

N-am avut niciodată un asemenea Crăciun! Inafara de lipsa mamei mele, totul e perfect. As da orice sa fie aici cu noi. E dimineață Crăciunului și m-au trezit tiuiturile de e bucurie a fraților mei. Probabil au găsit cadourile de sub brad. Merg repede sa le imortalizez bucuria după chip. Au primit ce și-au dorit fiecare. Când intru în living, rămân socata! E plin de cutii peste tot, parcă nu atât de multe am pregătit aseară. Cred ca tata ne-a făcut și el o surpriza. Luisa sortează cadourile în funcție de numele scris pe fiecare. Eu ii pozez de zor.

- Uite asta e pentru tine, îmi întinde o cutie roșie.

Ce Dumnezeu îmi spun. Tata are și el doua cadouri, iar cei mici fără număr. Despacheteaz și scot tot felul de jucării, cărti și și haine. "Mosul" a exagerat îmi spun în sinea mea. Trebuie să-l trag de urechi. Aici e mana fraților Adagiu. Deschid și eu prina cutie, găsesc în ea o pereche de cercei superbi, incrustati cu multe pietre prețioase. Ii admir și nu pot sa nu-mi imaginez de la cine sunt. În a doua cutie găsesc o copie a unui jurnal de notițe. Este vorba despre Gustave Flaubert, scriitorul meu preferat. Nu pot sa cred ca țin în mana asemenea valoare. Sar în sus de bucurie mai ceva decât frați mei mai mici. Tata se uita mirat la noi și rade. E incantat și el de ce-a primit și ii vad fericirea în ochi. Doamne, cat îmi doresc sa cunoască pe cineva și sa își refacă viata. Ma apuc de răsfoit și nu ma pot satura. Primesc un mesaj.

- Crăciun fericit, iubire.
- Crăciun fericit, mi-ai făcut tu.
- Mă bucur! Poți sa îmi faci și tu mie la fel, dacă peste o ora ești pregătită de o plimbare.
- Voi fi. Te iubesc!

Am mâncat cu toți ca o adevărat familie, apoi am mers sa ma pregătesc. Nimeni nu cred ca o sa a îmi simtă lipsa prea mult de data asta. Fiecare e ocupat cu darurile Moșului.
Mai primesc un sms de la Marcus.

- Sa te îmbraci gros.

Ma conformez și îmi pun chiar și o caciula în cap. Se poare ca o sa ne plimbam prin frig. Păcat ca nu a nins deloc, dar gerul și-a spus cuvântul.
Ii vad mașină jos, asa ca plec grăbită spre ușa. Când dau ss ies, ma izbesc de cineva.

- Grăbită?
- Oohh, am văzut mașină jos.

Marc, trage usa în urma mea și cu celalata mana ma imobilizeaza lângă perete.

- Nu te mișcă, vreau sa te admir cat ești de frumoasa.

Ma mângâie pe obrajul stâng cu degetul mare, apoi îl trece peste buza de jos. Îl vad cum își musca buza pe interior și un gol mare mi-se deschide în stomac. Băiatul asta e de vis. Ma poate excita, doar privindu-mă în ochi. Nu pot sa ma abțin, asa ca ii acapareze gura aia perfect și îmi trec mâinile pe ceafa lui trăgând-ul spre mine. Îmi răspunde plin de dorința și cauta placere în fiecare atingere. Un val de senzații nestavilite își fac loc în mine, dar nu pot sa ma opresc. Noroc ca unul e mai cerebral intre noi.

- Iubito, ar trebui sa plecam. Nu vreau sa te dezbrac în scara blocului.

Încep sa rad, de afirmația lui.

- Unde mergem?
- Surpriza.
- Singuri?
- Da.
- Suna tentant.
- Mie îmi spui?

Cu greu m-am abținut sa nu îl mai întreb unde ma duce, dar când am ieșit din oraș, m-am gândit sa ma las purtata de aceasta stare de spirit. Am mers vreme de 2 ore și am ajuns într-un loc destul de pustiu. În cele din urma am zărit o ferma și o cabana toate din lemn. Nu am bănuit de ce suntem aici, dar când am aflat mi-a sărut inima de bucurie.