Poluri magnetice Vol II (FINALIZAT)

Capitolul 4

Beatrice

Am crezut pentru o secunda, ca grija lui Marcus fata de mine, e reala, însă acest lucru e imposibil. Am avut noroc încă odată cu Alexa, care a venit întâmplător sa baie sa își prindă parul și l-a găsit pe fratele ei, holbanduse la mine dezbrăcată, asa ca l-a data afara. Ba chiar l-a acuzat ca mi-a făcut ceva. I-am explicat ca e o farsa din partea colegilor și m-a ajutat sa să îmi usuc fusta, stand de paza la ușă.

- Îmi e rușine uneori ca am asa un frate. Îmi cer scuze în numele lui.

- Ștai liniștită, nu e necesar. Deja m-am obișnuit cu glumele lor. Problema e, ca azi trebuie sa merg la niște interviuri și aveam nevoie de o tinuta prezentabila.

- Cu ce mergi? Pot sa te duc eu, după ore cu mașina. Măcar cu atât, sa spăl rușinea familieii.

- Iti mulțumesc, dar e prea mult, o sa ma descurc cumva.

- Nu discut, după ore, te aștept în parcare, tipa la mine, fata cu corp de balerina și ochi de pisica.

A plecat lăsându-mă singura după ce îmbracasem fusta la loc. Abia atunci am relizat cat de frumoasa e. Semana cu EL, dar în comparație, ea are și sufletul frumos.

Nu aveam de gând sa accept ajutorul ei, tocmai ca era sora lui. Nu voiam o apropiere prea mare, dar visam cu ochi deschiși la o prietena ca ea. Sigur ura fata de mine a lui Marcus, ar creste și mai mult. Ce sa caute una ca mine, cu o fata de înaltă clasa sociala ca ea?

Când am revenit la ore, colegi mei, se comportau ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă am fost efectiv socata, când un băiat a venit la mine și mi-a spus:

- Eu sunt, Maximilian și fac parte din aceast colectiv, de care eram mândru pana sa apari tu. Îmi cer scuze și sper sa le accepți pentru tot ce ți-am făcut. Ai dat dovada de maturitate și înțelegere, când ai spus ca te-ai murdărit din greșeală.

Toți îl tăiau cu privirea pe băiatul din fata mea, dar Marcus în ucide a efectiv, își strângea maxilarul și pumni ca un boxior în ring, dar nu a intervenit deloc. Ceilalți colegi îl apostrofau în fel și chip.

- Max, ești un trădător ieftin.
- Te crezi mai deștept ca noi toți?
- Ti-ai găsit tu, sa ii ieii apărarea tarancii asteia? Hai dispari cu ea cu tot.

Maximilian, nu le răspunde niciunuia, dar așteptăm un răspuns de la mine, care în stare de soc fiind, nu îmi găseam cuvintele.

- Sunt bine. Mulțumesc. Nu port pica nimănui.

După ce i-am spus asta a plecat, abia atunci am observat cat de înalt și chipeș era. Bine ca nu am realizat mai devreme, sigur m-aș fi roșit.

Când s-au încheiat orele, am fugit la Maurice, care mi-am înmânat o adresa și mi-a spus ca n-am decât o oferta pe ziua de azi, era vorba despre o editura. Mi-a explicat unde trebuie sa ajung dar nu știam dacă o sa ma descurc, însă mă grăbeam sa înfrunt tema de necunoscut.

Am mers cu pași grăbiți spre statie, dar am fost oprita brusc de o mana firava.

- Fungi undeva?

Vocea Alexei, m-a speriat. Pana m-am dezmeticit, foia din mana mea zburase.

- Ia sa vedem, unde trebuie sa ajungi tu prințesa? Ooohh fix acolo merg și eu, am de ridicat niște cărți pentru școla de la ei. Bookmark sunt printre cei mai buni, ai făcut o alegere buna. Haide, ne grăbim.
Nu mai aveam aveam scăpare, m-am mai resemnat și am urcat în mașină ei de sute de mii de euro. Interiorul era alb din piele, și asta ii creaa o stare de lux și mai ridicata. Ma simțeam onorata sa pot sa stau în dreapta Alexei. Eram absorbita de tot ce vedeam, dar cuvântul magic m-a trezit.