Spun iubire

Cap.23 Lola

După ce închide ușa, bărbatul se oprește, cu ochii țintă spre Leon. Cel din urmă, încordat de furie, îl privește pe nou venit la fel de criminal. Nu înțeleg aversiunea celor doi, dar sunt pe punctul de a o face.

— Ce-i, York, te-ai gândit să mai ieși puțin cu mașina, să o mai izbești de vreun tir?

Cu un zâmbet infatuat, crud, celălalt înaintează doar un pas, dar replica lui rămâne în aer. May ne privește indescifrabil în timp ce iubitul meu elimină furie și ură prin toți porii.

Vine până în fața noastră și tresar surprinsă când îmi întinde mâna.

— Royce Collins, încântat de cunoștință.

Nu reacționez câteva secunde, apoi îi întind mâna timid, analizându-l fugitiv. Probabil are măcar douăzeci de ani și realizez că-mi pare cunoscut. Părul blond și ochii căprui îmi aduc aminte de cineva și-mi dau seama de cine doar când fac legătura dintre numele lor de familie.

—Collins? Ești fratele lui Matt?

Aprobă fără să zică ceva și-i întinde un pachet lui May, ocolindu-l cu privirea pe Leon.

— Ți-am adus pachetul.

Fără alte cuvinte se răsucește pe călcâie și pornește spre ușă. Toată întâmplarea mi se pare cel puțin ciudată, iar felul în care a reacționat Leon... e total atipic lui.

Cu un picior afară din salon și unul înăuntru, Royce îmi aruncă o ultimă privire. Nu pare furios, ci mai degrabă resemnat.

— Ai grijă, micuțo, eu nu aș umbla cu un asasin dacă aș fi în locul tău.

Ușa scoate un zgomot sec în holul acum tăcut. Rămân cu privirea în urma lui, neînțelegând ce-a vrut să zică. Asasin? Cu ce asasin umblu eu?

Mă uit la Leon, care îmi evită privirea și, salutându-l pe May, mă trage spre ieșire. Nu, mă târăște.

Leon? El e asasinul?

Ajungem la mașină repede. Îmi deschide portiera și apoi se urcă și el, tot fără să zică nimic.

— Leon, ce se întâmplă?

— ...

—Leon? De ce nu îmi răspunzi?

— Te duc acasă.

Nici măcar nu se uită spre mine, așa că nu mai insist. Străzile se succed, dar nu le urmăresc. Vreau să îl întreb cine e de fapt Royce și ce reprezintă pentru el. Vreau să știu ce a fost discuția aia și de ce Leon nu a scos nici măcar un cuvânt. Vreau să știu cine e Alia și de ce a reacționat așa când a fost pomenit numele ei. Vreau să-i știu trecutul și cu asta, punct. Totuși, ceea ce vreau eu să știu nu are nicio importanță pentru el. Ajunși la mine, aproape că mă dă jos din mașină, apoi dispare într-un nor de praf. Puf! Niciun pa, iubito sau vreun sărut, nimic. Nici un amărât de ne mai vedem.

Pierdută, intru în casă și mă sprijin de ușa închisă. Sunt tentată să mă las în jos, să alunec pe marmura rece dând frâu liber uraganului de sentimente ce am grijă să-l țin încuiat într-un cotlon întunecat al inimii. Din fericire (sau nefericire), aud venind dinspre birou o pereche de tocuri. Cristiana își face apariția în antreu, privindu-mă de sus cu ochi reci ca gheața. Zâmbetul ce are un aer de superioritate devine dezgustat când observă geaca lui Leon pe care încă o port.

— Ce-i chestia aia de pe tine? Iar ai fost cu băiatul ala?

Rostește cuvântul băiat de parcă ar zice pedofil. O ignor și pornesc spre camera mea așa cum m-a sfătuit tata să fac când soția lui are chef de ceartă. Duminică seara, când ne-am întors de la pescuit, a făcut un scandal monstru pe seama faptului că rămân la ei. Tata a fost nevoit să o amenințe că o dă afară din casă dacă nu se potolește și nu mă lasă în pace.