Ploaia îmi bate în parbriz, dar asta nu mă oprește să văd fereastra Lolei. Furtuna de afară e la fel de puternica ca azi dimineață. Furtuna din interior, nu.
Cei care ai spus că inima frântă te amorțește, au mințit. Inima frântă doare, a naibii de tare, și e din ce în ce mai rău pe măsură ce timpul trece. Măcar mi-am făcut-o cu mâna mea.
Telefonul din buzunar îmi vibrează pentru a cincea oara în ultimele douăzeci de minute și decid să văd cine îmi tot trimite mesaje. Se dovedește a fi doar Daemon care mă cheamă la el. Probabil ca să-ți aducă la cunoștință cât de idiot ești, șoptește o voce subțire în capul meu, voce pe care o ștrangulez mental când o aud.
Am ucis-o. Și pe voce, și pe Lola.
Angela. Înger.
I-am tăiat aripile ca ultimul nemernic, dar știam că asta se va întâmpla când îi voi spune adevărul. Totuși, bine că a aflat adevărul la timp. Bine că a aflat înainte să moară. Înainte să o omor.
Cum am făcut cu Alia.
Sunt un criminal.
***
Nici măcar nu mă mai sinchisesc să bat la ușă, ci intru direct în apartamentul lui Daemon, pregătit să închei socotelile cât mai repede și să plec. Exact cum mă așteptam, îl găsesc în picioare, rezemat de canapea. În schimb, ceea ce diferă de atitudinea lui, de obicei impasibilă, e privirea plină de furie și resentiment pe care mi-o adresează. Cu acești ochi ațintiți pe mine, mă tolănesc pe un fotoliu situat la o oarecare distanță de el, așteptând să înceapă predica. Totuși, nu începe cu ce mă așteptam.
— Mi-e milă de tine.
Mă încrunt ușor în chip de răspuns. Chiar vreau să văd unde ajunge cu asta.
— Mi-e milă de tine pentru că nu ești în stare să iubești pe cineva fără să trăiești cu frica că-l vei răni.
— Eu...
— Tu o iubești pe sora mea. Nu, greșesc. Ești îndrăgostit până peste cap de ea. Și tu ce faci când îți dai seama de asta? Îți spun eu ce faci. Prinzi prima ocazie și o îndepărtezi, gândindu-te că o inimă frântă e mai bună decât moartea, dar știi ce? O meriți din plin. E numai vina ta!
Minte, nenorocitul! urlă mintea mea.
Dar nu minte.
În astfel de momente înțeleg de ce Daemon e cel mai bun prieten al meu. De cele mai multe ori, mă înțelege mai bine decât o fac eu. Iar de data aceasta... aproape îl urăsc când o face.
Are dreptate. Oricât ar exagera, are dreptate, dar și eu am.
— Uite, e cel mai bine așa. Acum nu-ți dai seama, dar peste câțiva ani, când Lola va fi împreună cu un tip drăguț și blând (aproape mă înec când zic asta), o să-ți pară bine că nu am rămas împreună cu ea.
Se oprește din a se învârti prin cameră și se uită la mine de parcă m-ar crede nebun.
— Tu chiar crezi că va mai fi altcineva în afară de tine? Tu chiar nu vezi că ești marea ei dragoste? La naiba, probabil niciodată nu o să înceteze să te iubească!
E rândul meu să mă uit la el ca la un nebun. Poate că ea simțea ceva pentru mine, dar de aici la a fi marea ei dragoste? Nu prea cred și, totuși...
Parcă îmi citește îndoiala pe chip pentru că insistă pe ideea asta.
— Normal că te iubește! Tu de ce nu i-ai explicat că o iubești și tu când ți-a cerut adevărul?
— Și ce voiai să îi zic? sar vijelios în picioare. Iubito, sunt îndrăgostit până peste cap de tine și e adevărat ca am pus pariul ăla, dar a fost doar un pretext ca să mă apropii de tine, nu intenționam sa mă țin de el, iar pe parcurs m-am îndrăgostit nebunește de tine și vreau să rămânem împreună pentru totdeauna! Asta doreai?
— Mai mult sau mai puțin.
Ce spune el e atât de aberant încât pornesc spre ușă, sătul să-l ascult. Nu trebuie să îmi zică cât de mult am rănit-o, știu și eu asta. Și totuși, când o spune el mă face să înțeleg cât suferă ea, câtă nevoie are de mine. Nu pot decât să sper ca va înțelege că nu aș fi făcut decât sa îi distrug viața, dar să o fac plină de fericire pe a mea.
— Nu e așa, Leon.
Poftim?
— Nu i-ai fi distrus viața. Nu te mai minți. Recunoaște că ești un laș, recunoaște că ți-e frică să iubești. Să o iubești.
—Nu știi nimic, rostesc printre dinți, fără să mă întorc înspre el.
— Nu ți-e frică că o vei răni, continuă, ignorându-mă. Ți-e frică că ea te va răni . Și nu suporți asta.
Și nu suport asta.
CITEȘTI
Spun iubire
Romantizm(Finalizată) „Iubirea noastră e totul pentru noi. E cea care ne-a furat, ne-a distrus, totul pentru a ne clădi la loc, mai buni, mai puternici. Împreună." Într-o lume a pierzării, să-ți păstrezi inocența sufletului e cea mai grea luptă... Fira...
