Spun iubire

Cap.3 Lola

M-am trezit foarte devreme. Ceasul nu arăta decât 06:02, dar era destul de multă lumină afară. Am încercat să adorm înapoi, învârtindu-mă în pat continuu, dar n-am reușit. Într-un final m-am ridicat și am ieșit pe balconul ce încă nu îl explorasem. Pentru început am avut impresia că am intrat în rai, dar mi-am revenit repede și m-am gândit că cel mai probabil visez. Nu visam.

Balconul era nici mai mult nici mai puțin decât o terasă de marmură albă. Copacii din curte, pe care îi zărisem ieri din living, își destramă coroanele bogate deasupra mea. Strategic sunt amplasate diferite flori sau arbuști în ghivece superb sculptate, așa că imaginea creată când ieși din cameră e cea a unui eden.

Natura mă liniștește și îmi dă răgazul să mă gândesc la tot ce urmează. Am senzația că dacă o mulțumesc pe Cristiana nimic nu va merge prost. Însă am uitat să specific că nu sunt foarte norocoasă de felul meu, nu?

Până la urmă încep să mă pregătesc și cobor la micul dejun, nu foarte zâmbitoare.

Ochii reci ai Cristianei sunt primii care mă întâmpină. O salut, dar îmi răspunde sec, analizându-mă din dosul ceștii de cafea. Pare mulțumită de alegerea mea vestimentară, o rochie albă fără mâneci, cu imprimeu floral albastru, și îmi face semn să mă așez la câteva locuri in dreapta ei.

-Azi, eu și Jeff mergem într-o călătorie de afaceri împreună cu familia Watson. Ei au propus ca tu să rămâi la reședința lor peste noapte, așa că vreau să te pregătești din timp, mai ales că nu-mi doresc să întârzii la prânzul cu Eva York.

După ce încheie instrucțiunile se ridică de la masă, strigându-l pe Sean, majordomul, și părăsește încăperea cu aerul unei mari regine. Am senzația că voi avea multe probleme în această familie.

***

Șoferul personal care mă conduce intră pe poarta casei York. Proprietatea lor e mai mare decât a familiei Roosevelt, însă mai puțin modernă. Vila impresionantă nu e construită doar din oțel și sticlă, ci are pereți plini de flori agățătoare. Eva, într-o rochie verde topaz incredibilă, mă așteaptă la baza scărilor de la intrare și pornește surprinzător de repede spre mine când cobor din mașină. După o îmbrățișare călduroasă se dă un pas în spate și îmi analizează privirea.

-Știam că o să-ți placă aici, spune, citindu-mi admirația din ochi. Îți stă încântător în rochia asta cu floricele, apropo.

Mă ia de braț și pornim amândouă spre un foișor încântător, plin cu trandafiri tomnateci.

-Îmi pare foarte rău că nu este și Leon acasă. A șters-o pe ușă chiar înainte să apari, zice cu părere de rău.

-Nu-i nimic, încerc s-o liniștesc, la urma urmei voi face cunoștință cu el luni, când începe școala.

-Da... confirmă, visătoare.

După-amiaza cu ea se dovedește incredibilă. E o persoană foarte călduroasă, dar cel mai mult apreciez sinceritatea ei. A fost atât de bine cu ea încât mi-am dat seama cât de târziu e abia când am ajuns acasă.

-Trebuia să fii aici acum o oră!

Cristiana pare pe punctul de a mă strânge de gât. Încerc să mă scuz, dar nu mă lasă. Totuși, scap de vreo pedeapsă pentru că, surprinzător, intervine Jeff.

-Haide, Cristiana, știi cât de vorbăreață poate fi Eva. Lasă fata în pace. Vino, Lola, e timpul să mergem la casa Watson, continuă uitându-se la mine.

Ajungem repede acolo. Doamna Watson miroase a trandafiri și gesticulează cu aplomb. Domnul Watson e foarte morocănos, dar o avertizează pe Gemma să fie cu ochii pe mine, apoi toți pleacă.