Oricui ai spune''Te iubesc''...este firesc.

Prima zi de liceu...Oare mă voi face de râs?

Adormisem pe la ora 2:40,după o noapte plină de seriale,dar dimineață mă trezesc și realizez că ceasul este 10:30,festivitatea de început de an,începe de abia la ora 11.Spre mirarea mea,ai mei nu mă treziseră în această dimineață.Merg în camera lor și îi văd pe aceștia uitându-se la știrile de dimineață.Nu îmi spun nimic,oare de ce?dar eu îmi continui drumul către baie,pentru a-mi face un duș rece.Intru în cabina de duș și pornesc apa rece,iubesc cum apa rece îmi atinge corpul și mă trezește la ciudata și cruda realitate.

Ies de la duș și mă îmbrac cu ce găsesc când deschid dulapul.De obicei nu fac asta,dar acum sunt într-un fel de întârziere,era 10:40 și eu nu aveam nici dinții spălați,nici părul făcut și nici geanta pregatită.

Până la urmă reușesc să ies din casă la 10:52,merg în stație și cu puțin noroc,reușesc să iau un taxi.Ajung in fața colegiului la fix pentru festivitatea de început de an.Toți se uitau ciudat,chiar foarte ciudat la mine,dar eu încercam să nu îi bag în seamă.Defapt,cine nu s-ar uita ciudat,la un tip cu un breton lung pe care poți să îl mesteci când simți nevoia si vopsit cu un violet foarte intens,prin care mai existau și câteva șuvițe verzi.De ce mi se pare ciudat că se uită așa la mine?Chiar merit asemenea lucru,sunt un ciudat!

Am nimerit într-o clasă cu 21 de oameni,dornici de a învăța,și a se plictisi mai repede decât o fac eu de jocul CSGO(nu am nimic cu jocul,dar ma plictisește).Doamna noastră dirigintă este profesoară de geografie.Îmi place geografia,dar nu la fel de mult ca și limba engleză sau ora de desen,care mă învață să îmi pun sentimentele pe o hârtie,apoi să îi dau profei acea foaie pentru un anumit concurs.Pentru mine,arta este viață.Dacă nu am ce face,iau o foaie de bloc A3 și mă joc cu pensula pe aceasta,până iese ceva extraordinar.

Așa,să continuăm cu prima mea zi de liceu.Băncile din clasă sunt individuale,și asta mă bucură foarte mult,nu suport acei oameni care îți tot cer chestii,pe care oricum nu le mai primești înapoi,dar totuși se numește împrumut.M-am dus în ultima bancă și am încercat să mă fac comod,până când...

Vine o "iubită colegă" și îmi spune:
-Heii,bună,eu sunt Andra,tu ești...?și își întinse mâna ca și cum ar fi vrut să dăm noroc
Au început să îmi transpire palmele și să mă cuprindă un sentiment de teamă,care se intensifica după fiecare secundă în care Andra aștepta un raspuns de la mine.Eu cu o voce de abia ce o auzeai de gălăgia din clasă i-am spus:
-Eu sunt Louis.Am spus-o cu repeziciune și multă emoție în glas.Și îmi întind și eu mâna pentru a putea da noroc cu ea,dacă tot vrea să facă asta.
-Încântată de cunoștință.Vreau să îti spun ceva,pot?
Oare ce ar vrea să îmi spună?Dacă vrea să își bată joc de mine?Mă întreb în sinea mea.Cu un glas mai ridicat decât cel de mai devreme răspund:

-Da,spune.Ascult.
-Știu că o să ți se pară ciudat,dar o voi spune.Vrei să ieși după ore cu mine la un suc,sau o cafea,nu prea am prieteni și chiar îmi doresc măcar unul,să știi că sunt foarte,chiar foarte timidă.
-Da,de ce nu?

Mă simțeam așa de bine,nu credeam că cineva ar vrea să îmi fie mie prieten,nici eu nu aș fi prieten cu mine,zău.

După ore,de chin,jocuri de încredere și multă vorbă din partea dirigintei,am ieșit cu Andra la o înghețată.Barurile și cafenelele erau pline,așa că am dat eu o înghețată.M-am plimbat cu Andra,am vorbit cu ea(defapt doar ea vorbea,în timp ce eu mai arunc pe aici pe colo câte un "mda","ai dreptate","și mie la fel")

Am ajuns într-un parc foarte drăgut,dar nu era nimeni în el,am luat un loc și Andra la fel.După ce am terminat înghețatele,aceasta a început să se uite ciudat la gura mea,la care eu,fără găndesc,i-am spus:
-De ce te uiți așa la buzele mele,au ceva în neregulă?
-Da,sunt perfecte,plus că ai o pată de înghețată în colțul gurii,îmi spune ea chicotind.
O liniște deplină se lasă în timp ce Andra se apropie de mine.A inceput să îmi bată inima așa de tare...credeam ca am să mor de hiperactivitate.Aceasta se apropia de mine,eu mă îndepartam încet și subtil,până când s-a terminat capătul băncii și m-am trezit jos.Mă simțeam așa de rușinat,oare ce va spune?
-De ce ai făcut asta,eu voiam doar să te ajut.
-Te cred,dar este greu să îți spun ce e în neregulă cu mine,dar,îți promit că,după ce ne vom cunoaște mai bine,vei ști totul despre mine.
-Ok,Eu mă duc acasă,ne vedem mâine.Îmi dă un pupic pe obraz și o hârtiuță pe care scria numărul ei de telefon.Să mă suni când vrei să vorbim.

Comand un taxi,dar acesta nu mai ajunge și hotărăsc să merg pe jos acasă.Dar,deodată...

________________

Heii peștișorilor,cum vi se pare cartea?Sorry pentru capitolul ăsta așa de lung...dacă vă place,dați un vote sau un share.Vă puup pe toți :****