Alex ajunge într-un final acasă,într-un fel care m-am făcut să plâng.Avea un trandafir albastru, pe care îl ținea în mana ca pe o floare rară ceea ce și e.Mi l-a înmânat și l-am întrebat care este motivul pentru care mi-a făcut acest dar.
-Nu trebuie sa fie un motiv pentru a îți da un trandafir,plus că se asortează cu blugii tăi, mi-a spus zâmbind și dând să mă sărute.
L-am luat în brațe și l-am sărutat apăsat.Asta nu putea sa insemne decât un singur lucru.Am mai pățit asta odată,știți voi când...hai mă,noaptea aia lungă de dragoste.După cum am și crezut că va fi,spre asta ne indreptam.Am început cu o pizza comandată de pe food panda și am mâncat-o într-un mod romantic până când s-a întâmplat faza cu"Ai ceva in colțul gurii".
-Și ce aștepți? Sărută-mă!îi spun amuzat lui Alex care a început să râdă super gălăgios și să facă ceea ce l-am îndemnat.
-Am o idee,haide să ne uităm la stele in seara asta,va fi genial!
-Stele?De când ești pasionat de astronomie?
-De când mă uit în ochii tăi care strălucesc precum două stele și zâmbetul ăla...Nu îl las să continuie și îi pun degetul peste buze făcându-l să tacă.
-Te ador,îi spun în șoaptă și mă apropii de el pentru a-l îmbrățișa.Alex mă ia de mână și mergem afară.Avea dreptate.Cerul chiar era plin de stele și a început să îmi arate constelații.
-Vezi?Acela este Carul Mare,îmi spune el la ureche de parcă ar vrea ca acest lucru să rămână secret
-Nu îl văd.Iar în acel moment a început totul...S-a apropiat de mine foarte tare astfel în cât spatele meu era lipit de abdomenul lui.Mi-a arătat cu degetul constelația și apoi a început să mă atingă peste tot.M-am blocat.Sigur vrea să avem o noapte de aia...Nu mă opun.
Nu știu cum a reușit,dar ca prin magie m-a dus în brațele lui până sus în câteva secunde.Respirațiile noastre au devenit greoaie și am început să ne dorim fiecare particulă din corpul celuilalt.Adoram cum liniștea se împletea cu respirația noastră și forma o atmosferă de vis din care nu mai voiam să ies cel puțin pentru câteva secole,ba chiar milenii.De fiecare dată când mă săruta pe gât tresăream și mi se făcea pielea de găină în timp ce el îmi golea trupul de haine,rațiune și aer.Totul a fost perfect.Atmosfera,stelele,EL,totul.
"Dragostea nu se face,se simte"...Acestea sunt vorbele pe care le aveam în gând după tot ce s-a întâmplat mai devreme.Inima îmi bate de parcă am fost la competiția de dans din vară(despre care am uitat să vă spun),transpitația de scurgea de pe noi și aerul era expirat din cauza fapului că îl consumat pe tot.El a adormit la inima mea,mângâindu-mi pieptul în zona în care este sufletul spunându-mi"Inima ta bate pentru mine;iar a mea,pentru tine".Am adormit amândoi și dimineața ne prinde pe amândoi dezbrăcați,întârziați și obosiți...
Ne-am ridicat din pat,am luat hainele pe noi și am plecat la școală.Am observat că Alex mi-a luat pantalonii mei,cei despre care a zis că se asortează cu trandafirul albastru pe care mi l-a dat cadou.Trebuie să îmi iau revanșa și să îi cumpăr un nou cadou.
Ajung la școală și îl văd pe Martin venind spre mine.Mi-e milă de el și îmi pare rău pentru tot ce i-am zis,dar nu regret că am făcut-o.Încerc sp deschid un dialog cu el.Îmi dreg vocea și:
-Nu e nevoie să mai spui nimic.Vreau să spun că azi e ultima mea zi aici și că mâine plec cu ai mei în Sydney,sper să te mai văd vreodată Louis Lockwood!îmi spune cu lacrimi în ochi și se uită la mine cu o privire inocentă,dar îna celași timp privirea aceea care te face să regreți până și faptul că te-ai trezit dimineață.Îl iau în brațe și îi confirm faptul că ne vom mai vedea"cândva".-Nu trebuia să îți spun dar nu am putut să te las fără să știi.Nu e din vina ta...Ai mei și-au făcut rost de un loc de muncă mai bun , așa că mă voi muta o perioadă acolo.Observ tristețea din ochii săi și mi se face milă.Aș face orice să îl văd din nou zâmbind.În ciuda faptului că mi-a tulburat puțin apele cu Alex,m-a făcut să mă apropii și mai mult de el.
Dialogul nostru se încheie cu un clasic"Mai vorbim" lucru pe care nimeni nu îl crede,dar este spus doar pentru a da bine în conversație.
Intru în clasă și mă așez în bancă.Sunt vizibil deranjat de faptul că Marin pleacă în străinătate ceea ce mă face puțin nervos.Am băgat mâna în buzunarul jachetei și găsesc un bilețel în care scria:
"Hei,știu că nu e chiar un moment potrivit să te deranjez cu faptul că eu plec și știu sigur că vei deschide biletul ăsta cum intrii în clasă și te așezi în bancă,dar vreau să știi că eu nu m-am vindecat complet de boala pe care mi-ai dat-o(îndrăgosteală cronică),mă simt nasol că nu ți-am putut zice asta în față,dar îmi era frică de reacția pe care ai fi avut-o.Oricum nu mai contează...
P.S.:pe spate ai mail-ul meu și numărul de telefon
P.S.S:Te ador!Scuze...nu găsesc radiera așa că voi lăsa așaHugs,Martin"
Acest bilețel m-a băgat pe gânduri...de fiecare dată când îl vedeam simțeam ură,iar azi pur și simplu aveam impresia că îl știu de o viață și că el este "alesul".Asta este ciudat.Pun biletul sub carcasa la telefon și aștept să între profesoara de spaniolă în clasă.Așteptarea mea a luat sfârșit.Profesoara intră în clasă și ne salută cu tradiționalul "hola".
__________
Heii...m-am lăsat pe rânjeala cu scrisul în ultima vreme, știu.
Am avut probleme la școală și mnah . Scz
Nu uitați de vote și share sau un comm
Va pup🐼🦄❤❤
![](https://img.wattpad.com/cover/104566993-288-k569649.jpg)
CITEȘTI
Oricui ai spune''Te iubesc''...este firesc.
RomansaLouis este un adolescent care merge la liceu,în clasa a 9-a(boboc),este foarte timid și extrem de tăcut.Acestuia,îi place să cânte și să danseze,dar este prea rușinos ca să o facă în public până îl cunoaște pe Alex.Pe parcursul primului semestru,sen...