"Visele devin realitate"

49 3 5
                                    

Alex se comporta ciudat,iar deodată s-a pus în genunchi în fața mea și din spate a scos o cutiuță cu un inel și m-a întrebat:
-Vrei să te căsătorești cu mine?
-Da vreau!nu am realizat că eu mă trezisem,dar eu tot:Da,da,vreau!

L-am trezit pe Alex,care s-a uitat la mine ciudat
-Ce s-a întâmplat iubire?
-Am avut un vis cu un final foarte fericit.
-Vreau să știu și eu ce ai visat.Dacă se poate.
-Bine,hai să bem o cafea.
-Azi este luni!
-Avem timp este 6:50,mă uit în telefon apoi îi arăt lui Alex.
-Prea bine,haide că m-ai făcut curios.
-Îți dau un indiciu:Apari și tu în el.De aia a fost un vis foarte fericit.
-Ce drăguț,s-a întins peste șezlongul meu și m-a sărutat.
-Asta a fost mai drăguț.

Coborâm jos,Alex a făcut două cafele cu pasiune și multă dragoste apoi le pune pe masă.
-Acum,spune-mi de visul tău că m-ai făcut curios!
-Se făcea că eram într-un oraș necunoscut,de fapt eu nu în cunoșteam.Ne-am oprit în fața unei statui care o visez aproape mereu.Și tu te-ai pus în genunchi și m-ai cerut de soț...
-A deci de aia spuneai "Da,da,vreau!" când te-ai trezit?
-Da!
-Apropo,ce statuie?
-Păi e o piramidă care are o inimă crăpată,dar e lipită,nush cum să explic,gesticulam ca un italiam care vine aici să întrebe unde este o pizzerie.
-Înțeleg,cât de cât.Vreau să îți zic ceva.
-Da,spune.
-Ei bine,din câte știu eu dacă lupți pentru ceva"Visele devin realitate".
-Eu am să lupt din răsputeri ca să putem fi mereu amândoi!
-Am o propunere!
-Spune.
-Hai la duș!a îneput să râdă.Eu abia mai puteam să respir din cauza glumei lui foarte amuzante:
-Ok,hai!abia ce vorbeam,râdeam tare.

Am mers să ne facem duș apoi ne-am dus în cameră să ne îmbrăcăm pentru o zi care pare foarte dificilă,deoarece Alex nu a fost o săptîmână la școală,iar eu era să mă înec în propriile lacrimi ultima oară,sunt sigur că vor face mișto e mine.

Mă pornesc spre școală cu Alex și din spate,vine Andra foarte grăbită.
-Băieți,stați!
-Ce este Andra?
-Voiam să merg cu voi.
-Soro,nu mai fă asta!Era să mor!
-Hahahah,ce face cuplul meu preferat?
-Merge la școală,spune Alex.Eu îl țineam de mână pe Alex și ne plimbam încet,aveam timp să ajungem la școală.
-Louis,să știi că nu prea vei avea o viață cam bună în clasă,nici eu nu voi avea...
-De ce?
-Au aflat ăștia din clasă cam totul despre noi doi.
-Cum adică?
-Știu că tu și eu suntem frați,dar nu știu de unde.
-De ce nu mi-ai spus?
-Și așa erai tare agitat și nu am vrut să îți mai spun.

În drum spre școală vorbim despre colegii care ne vor judeca de acum.Ajungem la școală.

La intrare paznicul care era puternic,cu ochi de vultur care veghea ca un tigru înainte de vânătoare.Era un om înalt de vreo 2 metri iar eu mă simțeam ca un pitic de grădină pe lângă el.Cred că am uitat să spun,dar eu cu Alex suntem un fel de minioni,abia dacă avem 1,70 fiecare.Am incheiat paranteza.Revenim la paznic,acesta se uita la noi de parcă i-am furat țigările.

Intrăm în școală,pe holul școlii toți elevii de pe acolo se uitau la mine și la Alex care ne țineam de mână fără să știm.Uitasem că ne țineam de mână.Ne-am uitat unul la altul,apoi la mâini și am început să zâmbim.Parcă vorbeam prin telepatie.Simțeam că ne spunem unul altuia"Cine sunt ei ca să ne judece?".Se uitau ăștia la noi cu niște ochi de parcă voiau să ne mănânce.Andra,înfuriată de privirile acestora sare in față.
-Ce e?Ce vă uitați așa?Nu aveți ceva mai bun de făcut?Toți și-au fixat privirea pentru câteva secunde pe figura Andrei,apoi iar cu ochii ăia mari,ca niște camere de filmat,spre noi.Noi fără frică mergeam pe coridorul care ducea la clasele noastre.Clasa mea era cu 2 săli înaintea clasei lui Alex așa că acesta mi-a dat un pupic pe obraz și eu i-am dat o îmbrățișare,ca în fiecare dimineață,înainte de a intra în clasă,apoi  se duce spre clasa lui.

Intru în clasă.Și aici toți  aveau privirea axată pe figura mea,noroc că eram îmbrăcat cu jacketa roșie pe care Alex mi-a dat-o azi dinimeață de pe el pentru că îmi era frig,să nu mă deoache.
-Ce aveți toți?Nu îmi stă bine părul?Nu mă asortez cu jacheta?Nu mi-am legat șireturile?V-am făcut ceva rău?
-Nu,spun toți,unul după altul și unii chiar în cor.
-Atunci?Ce aveți,nu înțeleg!Nu vă înțeleg zău!

Prima oră aveam dirigenția cu mama care era pentru noi,elevii doamna Ryan.Când a intrat în clasă,m-a văzut în centrul clasei în plin discurs.
-Buna dimineața dragi elevi!Louis,de ce nu ești în banca ta?
-Doamnă Ryan,am intrat în clasă,iar toți colegii s-au uitat ciudat la mine și la Andra și nu văd motivul.Acum am întrebat de ce,dar văd că aceștia au luat-o ca pe o întrebare retorică!
-Mulțumesc domnule Locwood,acum poți merge la loc,te rog?
-Desigur.
-Vreau să spuneți ce aveți cu Louis și Andra.Un coleg a deschis gura.
-Doamnă dirigintă,Louis nu a venit deloc săptămâna trecută,decât miercuri și miercuri,nu a stat decât 4 ore chinuite,voiam să aflăm ce a pățit,atât,nimic mai mult.
-Nu e doar atât,asta este o mică parte,spune o colegă mai curajoasă,Alex azi a venit până în fața clasei cu un băiat,ținându-l de mână și zâmbind la el,Andra i-a luat apărarea,iar de vinreri,umblă zvon prin școală cum că dumneavoastră sunteți mama Andrei iar Louis este fretele Andrei.Noi doar voiam să aflăm.
-Ei bine,da,eu sunt mama Andrei si a lui Louis.Louis și Andra sunt frați gemeni,dar la noi în familie au existat niște conflicte pe care timpul le-a rezolvat.Partea cu Louis și cu băiatul din fața clasei,nu o pot spune eu,este strict treaba lui Loauis dacă vrea să vă spună.În concluzie,dacă ei sunt copii mei,asta nu înseamnă că pe ei îi voi favoriza.În clasa mea,toți sunteți elgali.
-Alex,vrei să ne spui de ce azi dimineață ai venit cu un băiat de mână?întreabă Lara,fata curajoasă de mai devreme.
-Nu are rost să mă ascund deci da,vă voi spune.Mama m-a invitat în față să le povestesc colegilor,iar eu m-am pus la catedră.După cum spuneam,nu are rost să mă ascund,oricum adevărul tot se află.În fine,viața mea...de când am început liceul,a devenit un haos total.Știu că suntem în a 3-a săptămână de școală,dar la mine simt că au trecut secole.Am aflat că mama defapt nu este mama,că tata mi-a ascuns faptul că am o soră,care la începutul anului,sincer s-a atașat de mine ca un magnet de frigider,o iubesc,este cea mai bună prietenă a mea.Acum să trecem la relația de care pun pariu că sunteți mai curioși decât de faza cu familia,mai pe scurt,aici ați vrut să ajung.Eu și cu Alex ne-am cunoscut în prima zi de școală,după ore.Am mers cu Andra în parcul de lângă fosta mea casă șă vorbim și să mâncăm o înghețată.După,am vrut să merg acasă dar a început o ploaie puternică.Am alunecat și Alex m-a prins,fetele au început să fie gen "oww,ce drăguț",ne-am sărutat iar după am început să vorbim foarte multe,să fim din ce în ce mai apropiați iar acum suntem un cuplu.Acum opriți-vă din judecat,încă nu am terminat.Eu cu Alex suntem nedespărțiți,iar săptămâna trecută nu am venit deoarece tata,din gelozie,l-a răpit pe Alex.Eram distrus.Miercuri când am venit,nu ați obseravt că aveam ochii roșii?toți au început să spună"da"pe rând.Dacă pățea ceva sigur nu aș mai fi venit la școală ,nici nu știu dacă aș mai fi existat.În clasă s-a făcut liniște,apoi unul a început să râdă spunând:
-Și,nu v-ați tras-o?
-Asta este strict problema mea și nu cred că te privește!îi spun eu enervat de replica de mai devreme.
-Ieși afară!îi spune doamna dirigintă lui Marc.Măine vreau să vorbesc cu unul din părinții tăi!
-De ce?
-Asemenea vocabular nu tolerez la orele mele,acum ieși afară!Marc iese afară și doamna Ryan mă pune să continui.
-În concluzie,dragi colegi,în dragoste,nu este vorba despre gen,culoare,rasă,etnie sau naționalitate.În dragoste este vorba despre iubirea pe care două persoane și-o acordă una alteia.Vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.

Toți s-au uitat la mine cu uimire și au început să aplaude.Eu mă simțeam mândru de mine.Oare am făcut bine că le-am zis?

__________________________

Dragi peștișori,uite că am mai pus un capitol nou!
Săracul Louis,câtă nedreptate,nu?

Mulțumesc că ați citit capitolul,știți povestea aia scurtă cu share-ul și vote-ul,pe care cred că nu o voi mai spune,sunt sigur că o știți pe de rost.

Vă pupă Andy pe toți ;***
Ly <3



Oricui ai spune''Te iubesc''...este firesc.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum