Un nou an scolar,un nou început,o nouă dimineață alaturi de Alex.Nu pot sa cred astăzi de împlinește un an de când suntem amândoi la bine și la greu,împreună mereu,iar totul de datorează faptului că nu am putut sa ne despărțim unul de altul nici în cele mai grele momente... Îl iubesc
Mai era cam o oră și trebuia să mergem la școală,iar de dragul amintirilor plăcute dintre noi am decis sa trecem prin parcul in care ne-am cunoscut, și,ghici ce...începuse să plouă și în același timp mai erau doi tipi care s-au găsit acolo...Deci,acel loc e magic.
Am stat vreo 30 de minute pe bancă în parc și am pornit spre liceu.Ca in fiecare an...există"festivitatea de început de an școlar"...bla bla bla.Când am intrat în liceu era plin holul de bobocei care de-abia respirau de emoții.Doar că unul era mai retras,timid și cu parul vopsit in toate culorile... Poate mă vedeam pe mine acum un an.Am avut un sentiment ciudat pe care nu l-am trăit de cât când eram cu Alex...Oare îmi place de el?
M-am dus la el și mam băgat în vorbă cu el și abia deschidea gura...Singurul lucru pe care l-am scos de la el era numele...Martin.Avea niste ochi negrii in care dacă te uitai te absorbea total.O gură micuță și un nas la fel de micuț.Mainile lui parcă erau făcute din metal...Așa erau de grele încât când am dat mâna aveam impresia că țin o halteră...Martin avea mușchi,lucra la sală și mă mir cu de își acoperă trupul tonifiat și bine lucrat cu un hanorac lung(care sigur nu este al lui) și pantaloni lungi,negrii și total "interesanți".
Și eu am fost așa anul trecut...și îmi plăcea cum arăt,dar când văd o altă persoană cu acest stil...e destul de ciudat.După această lungă paranteză, continuăm.Stiu că nu e corect fata de Alex ce făcusem,dar l-am invitat pe Martin la o plimbare in parc după ore.Cum eram pe același profil(arhitectura)profesorii ne dădeau liber de la ora 12,ca anul trecut,iar celorlalte profile le va da de la ora 14...Asta este un avantaj.
Bobocii au intrat în clase și holul s-a mai eliberat,lăsând loc aerului să intre și să iese din liceu.
Clasele de a 10-a urmau să intre în clasele lor extrem de renovate(Defapt,doar văruite puțin).Am intrat în clasă și erau aceleași bănci, aceleași dulapuri, aceeași tabla,aceeași catedră și aceeași comunitate,doar că...o colegă nouă.Era foarte frumoasă,nimic de zis.Avea ochi albaștri-verzui,cam de înălțimea mea și partea cea drăguță la ea era că avea pistrui.
A venit spre "teritoriul meu" și a luat loc,lângă mine:
-Bună,eu sunt Mary.
-Hey,eu sunt Louis, întind mana pentru a da noroc cu ea și ea face același lucru.
-Sper că nu este vreo problema dacă stau aici cu tine,nu?
-Anul trecut era,îi spun eu amuzat,amintindu-mi de cum eram anul trecut.
-Cum adică?
-Poveste lungă...Urma să ni se prezinte noua dirigă și așteptăm nerăbdători în bănci,și nu știu cum deodată am început să ii povestesc Mariei toată povestea mea,dar ea nu era deranjată,ba dimpotrivă,parcă era uimită, curioasă și super atentă.
-Wow,ce tare!Eu mereu am fost plictisită de viața mea, mi-o spune cu un ton dezamăgit și ofertează încet.
-Nu cred că a fost așa rău.
-Hmm,stai să vedem...Nu ți se pare plictisitor să stai cu ai tăi și să te cicălească daca ai mâncat, dacă nu,să respiri bine,daca am învățat, dacă nu...
-Deci aveai dreptate.
-Da...din păcate
-Am o idee...pentru câteva secunde am uitat de plimbarea cu Martin și am intrebat-o:"Vrei să ne plimbăm după ore?"
-Da,dar nu pot mai târziu de 13,ai mei m-ar ucide,am tăcut iar în clasă a intrat o femeie înaltă,cam cât catedra (știu...foarte amuzant)Pe cat de scundă,pe atât de severă.Avea niste ochi negrii,un păr scurt și roșcat,o privire ageră,niste degete lungi cu gheare,un stil extravagant și mda... mai era și profă de chimie.
-Bună ziua!ne spune ea cu un zâmbet are îl vedeai din satelit și se observa că era și fals.Probabil voia să ne spună"De acum sunteți pe mâinile mele și nu scăpați de mine așa ușor".
-Dragi elevi,ea este doamna Lyon, și de acum ea este noua voastră dirigintă,spune directorul tuturor elevilor din clasa mea a căror speranța a fost spulberată de fața profei ăsteia
-Mă numesc Catherine și am 34 de ani,îmi plac copiii ascultători și urăsc gălăgia (ei bine,ai cam nimerit clasa nepotrivită doamnă dirigintă)După alte mii de jocuri prin care am cunoscut-o și am avut-o de ce este în stare,ne da voie să ieșim la ora 11(o credeam a dracu',dar e destul de ok). Ne-a dat drumul și am plecat cu Mary la plimbare.Era mai bine așa,cel puțin era mai corect pentru Alex.
Eram pe stradă și a trecut o mașină care a oprit și a luat-o pe Mary (era mama ei).Eu am plecat în parc și l-am așteptat pe Martin(știu că nu este corect pentru Alex,dar nu este incorect pentru Martin)...L-am așteptat în jur de 30 de minute și acesta într-un final ajunge și el cu cățelul lui, Igor (probabil a fost acasă).
-Bună,mi-a spus el cu o voce tremurândă și plină de emoții
-Hey,whazapp! îi spun eu cu un ton chill și foarte calm.
-Ce faci?
-Te așteptam...
-Chiar?
-Da
-Cred că ești prima persoană care mă așteaptă...Cu adevărat un dulce(wowowow,unde îi sunt emoțiile?),am început să zâmbesc iar el de asemenea.
-Tu stai cu tipul ăla,Alex,nu?
-Da.Îl cunoști?
-Nu.Nu prea pot vorbi cu lumea,sunt am timid...
-Nu ai de e,mai ales cu mine...toți suntem din același material, îi explic eu lui
-A,da?Atunci sărută-mă!(WTF... parcă era timid)
-Chiar vrei asta?
-Am tipat că un obsedat,doar in gluma crezi?!am început să tremur și am început să mă gândesc la curajul lui
-...
-Bine,atunci o fac eu,m-a prins de cap,m-a tras înspre el și m-a sărutat cu niște buze moi,dulci,catifelate,și m-a muscat de buză până mi-a dat sângele.După asta am mai discutat cu el și a început să plângă
-Heii,ce s-a întâmplat?
-Păi,nu vreau sa stric povestea dintre tine și Alex,dar te plac,când am auzit asta am rămas cu gura căscată și m-am cufundat într-o confuzie al naibii de dureroasă.________
Heyy peștișori,eu acum stau cu picioarele în apă caldă și scriu capitolul.Sper să vă placă și să știți că de acum voi incerca sa postez din ce in ce mai des(cum îmi permite timpul)Ați observat că sunt doua noi personaje și...vor mai apărea pe parcurs.
Vă pupă Andy și ne vedem la next chapter😁😘
CITEȘTI
Oricui ai spune''Te iubesc''...este firesc.
RomantikLouis este un adolescent care merge la liceu,în clasa a 9-a(boboc),este foarte timid și extrem de tăcut.Acestuia,îi place să cânte și să danseze,dar este prea rușinos ca să o facă în public până îl cunoaște pe Alex.Pe parcursul primului semestru,sen...