Oricui ai spune''Te iubesc''...este firesc.

NU!

Apare Martin.Se așează pe banca din fața noastră și ne inspectează atent pe amândoi.Eu am luat o țigară din pachetul meu iar Alex mi-a cerut una de la mine.Neam aprins țigările unul altuia (ca în filmele romantice) iar Martin a început să se prefacă, că se îneacă cu fumul nostru.M-am ridicat de pe bancă și am mers la el...
-Tu chiar nu ai ce face decât să ne strici cheful? întreb nervos
-Nu,doar că...
-Că vrei să vezi ce facem?Ei bine, să știi de la noi că suntem bine,acum... Pleacă!
-NU!a sărit în brațele mele și m-a sărutat.Alex de uita la noi cu o privire încețoșată după are își aruncă țigară pe jumătate stinsă și fuge plângând, acasă
-Vezi ce ai făcut?
-Ce?
-Mai întrebi și ce?Alex era aici si tu m-ai sărutat de față cu el.Ăsta e răspunsul la acel "ce".Dispari
Martin pleacă din fața mea plângând.

Felicitări Louis, ți-ai făcut iubitul și admiratorul să plângă.Ce om rău ești.Tot nu înțeleg de ce vorbesc despre mine la persoana a 3a.Asta este probabil pentru că eu la nervi fac asta.Am plecat spre  casă într-un suflet,dar pe drum mă întâlnesc cu Mary:
-Heii,ce faci Lou...nici nu a apucat sa continue că am intrerupt-o eu:
-Nu pot vorbi, mă grăbesc să îl împac pe Alex.
-Ok.
-Te sun eu când termin așa-zisa treabă.
-Aștept.

Am ajuns acasă unde Alex era la bucătărie și fuma ca dintr-o pipă.
-Iubire,nu am vrut să se întâmple ceea ce s-a întâmplat,dar el m-a sărutat.
-Nu de asta m-am supărat,ci pentru că mi-e frică să nu ne despărțim din vina lui.
-Eu te iubesc,iar daca tu ești nu observi cum te privesc,cum mă privești,cu câtă pasiune ne sărutăm și conexiunea pe care o legam de fiecare dată când ne ținem de mână,acesta mă oprește și mă sărută iar apoi mă întreabă:
-Și tu ai observat.Deci nu sunt singurul.
-Nu vei fi singur niciodată,mă uit în ochii lui și îi mângâie mâinile cu vârfurile degetelor.

După ce l-am împăcat,a trebuit să o sun pe Mary,dar nu am făcut-o,pentru că Alex m-a rugat să îl ajut la o temă până seara.Am uitat total cu toate că îi promisesem...

A doua zi la școală Mary a venit la mine și mi-a zis:
-V-ați împăcat?
-Da, mulțumesc pentru atenție.
-Sunt puțin supărată deoarece nu m-ai sunat,dar înțeleg că nu ai putut.
-Scuze încă odată.
-Nu e nimic,îmi spune cu un ton jos și cu un zâmbet drăguț pe față.

Orele au trecut ca o bătaie scurtă de degete și am ieșit să merg acasă.Martin a trecut pe lângă mine și m-a salutat,dar eu nici nu m-am uitat la el după ceea ce făcuse.Am încercat să îi răspund dar nu mă lăsa inima.

Am ajuns acasă și așteptăm că Alex să ajungă,dar nu mai ajungea...Oare ce-a pățit?

___________________
Hey guys...scuze de perioada fara capitole.A trebuit să scriu  la romana despre ce am citit vara asta și mnah...
Credeți a Alex e bine?
Povestioara cu votul o știți voi deja...
Vă pup 😘💋