Mână lui caldă îmi mângâia uşor obrazul ud de la ploaia combinată cu lacrimile fierbinţi care ieşeau ca un val din ochii mei. Mă privea cu acei ochi de ciocolată, care păreau mai trişti ca niciodată. Un zâmbet mic şi şters îşi făcuse apariţia pe faţa lui.
- Te iubesc... mi-a şoptit la ureche.
Mii de fiori îşi făcuseră apariţia pe şira spinării. Mi-am ridicat privirea, uitându-mă atentă la fiecare detaliu de pe faţa lui perfect conturată. Mi-am dus şi eu mâna pe obrazul său, după care mi-am apropiat încet faţa de a lui, lipindu-mi buzele de buzele lui. Dulceaţa lor mă făcuseră să plutesc, uitând de tot, de toată durerea... Era exact ce aveam nevoie în momentul acesta: buzele dulci ca mierea şi căldura trupului său lipit de trupul meu. Ploaia ne uda, făcându-ne să ne apropiem mai tare unul de altul, încât tot frigul de afară nu mai exista.
Din păcate frigul revenise când el se trase un pas în spate, lăsându-mă tristă, pierdută printre gânduri şi amintiri.
- Nu o să te uit niciodată, a spus, întorcându-se şi plecând.
CITEȘTI
Ploaie de Noiembrie (Pauză)
RomansaPentru Eloise ploaia înseamnă totul. Este refugiul în care se adăposeşte de fiecare dată. Însă este nevoie de o singură privire pentru ca totul să ia o altă întorsătură. Doi ochi blânzi şi un zâmbet cald reuşesc să-i înmoaie sufletul, însă şi să i...
