Nerd Alert {tradusă} • bxb •

Capitolul 1

Spuneți-mi dacă există fraze fără sens.

Travis

- Ai întârziat.

L-am auzit pe Alexander spunând când intram în clasa goală de istorie. I-am întâlnit privirea de îmi irosești timpul cu o încruntătură. Ai crede că a căpătat puțin respect după o săptămână de meditații stupide.

- Ai făcut exercițiile recapitulative pe care ți le-am dat? Alexander a întrebat în timp ce eu mi-am dat jos rucsacul ridicol de greu care m-a îngreunat până aici. Tema? a adăugat din nou fără să-și desprindă ochii din cartea Sidney Sheldon pe care o citea.

- Err..., am început.

Bine, și ce dacă n-am făcut exercițiile? Amânarea este oricum singurul lucru la care mă pricep. Într-un final, Alexander și-a ridicat ochii din carte numai pentru a-mi oferi o privire nu prea impresionată.

- N-ai făcut-o, nu-i așa? a întrebat, închizându-și parțial cartea cu un oftat.

A continuat să citească, ignorând-mă complet. Doar am stat acolo foarte ciudat înainte să decid să mă așez lângă el. De obicei, stăm așa cam zece minute înainte ca el să se hotărască să închidă orice fel de carte citește.

- Ce citești acum? am întrebat din plictiseală.

Scaunele de metal nu sunt prea confortabile și este deja destul de rău că ceasul este singurul lucru care face zgomot aici.

- Ceva care nu ai fi capabil să înțelegi, Alexander a spus, întorcând pagina.

Este ceva în legătură cu aura care-l înconjoară. Este ca un fel de nu te apropria dacă asta are vreun sens. Părul lui șaten și nu foarte lung i-a căzut în jurul feței precum coama unui leu. Puloverul negru pe gât nu părea necesar pentru condițiile moderate ale vremii Mi-am scuturat capul, simțindu-mă puțin ciudat. Nu-mi place faptul că puștiul ăsta continuă să se joace cu gândurile mele.

- Stăpânul Jocului, l-am auzit spunând, aproape uitând să mai respire.

- Ce? am întrebat confuz.

- Ai vrut să știi ce citesc, nu-i așa? a oftat.

- Oh, am murmurat, încercând să uit de motivul pentru care nu eram atent.

- Bine, ce ai făcut la istorie azi? a întrebat, lăsând într-un final cartea deoparte, așezând-o cu grijă pe teancul de cărți pe care-l avea pe masa de lemn.

- Ești în anul meu, ar trebui să știi, am spus, începând să mă simt puțin iritat.

El chiar pune cele mai tâmpite întrebări.

- Da, dar am luat materia de clasa a douăsprezecea în clasa a unsprezecea, deci acum nu mai am istorie. Ce ați făcut azi? a întrebat din nou.

- Imperiul Roman... cred, am început, încercând să-mi amintesc ceva din ora de azi. A fost o oră de recapitulare deci e vorba de ceva ce am învățat mai demult.