Nerd Alert {tradusă} • bxb •

Capitolul 7

Spuneți-mi dacă există fraze fără sens.

Travis

Weekendul a fost lung, dar nu destul de lung, am gândit luni dimineața, având-o pe Sam în fața mea la vestiarul meu. Îi puteam simți ochii găurindu-mi ceafa.

— Um..., am început înainte să-mi deschid vestiarul.

— Travis, trebuie să vorbim, mi-a spus Sam și mi-a pus o mână pe umăr.

— Să vorbim despre ce? Nu avem nimic de vorbit...

— Nu te comporta prostește, după școală, bine? Nu vreau să-ți stric ziua, mi-a spus înainte să plece. Nu vreau să-ți stric ziua? Ce vrea să însemne asta?

  Mi-am luat cărțile de care aveam nevoie din vestiar și pentru prima dată, nu plănuiam să întârzii. Nu mă simt în stare să vorbesc cu nimeni azi și slavă cerului că nu am nicio clasă cu Alex. Ugh, numai gândul la bastardul ăla mă face să vreau să mă sinucid.

  Mi-am închis ochii într-o încercare de a mă calma. Nu-mi vine să cred cât de subtil a fost legat de toată treaba asta. Am gemut, clătinându-mi capul. Fusese un ghimpe în mintea mea tot weekendul.

Intrând în clasa mea de matematică, mi-am ocupat locul obișnuit din spate. Majoritatea elevilor nici măcar nu a ajuns. Mi-am scos cartea de matematică și foile printate cu notițele pe care Alex mi le-a trimis pe email.

Alex...

Mi-am îngropat capul în mâini și am gemut. De ce a trebuit să facă asta? De ce a trebuit să-mi frângă sistemul deja slăbit de apărare? Ar trebui să fiu supărat că m-a sărutat, dar... Sunt supărat că a șters totul de parcă era nimic.

Are un iubit, o voce pe care am ales să o ignor mi-a șoptit. Ar fi trebuit să mă gândesc la asta mai devreme.

— Ești deja aici? l-am auzit pe Jasper spunând în timp ce s-a așezat lângă mine.

— Uh huh, am zis, încercând să evit orice fel de conversație.

Restul clasei a început să vină. Profesoara era o femeie micuță, de vârstă medie. Îmi cam placea de ea, nu era la fel de capricioasă ca restul profesorilor, tuse, tuse, doamna Smith.

  — De când ai tu notițe? a întrebat Jasper și eu m-am întors înspre el pentru a-i găsi ochii lipiți de foile printate.

  — De ceva timp, le-am ascuns în manual și am ridicat din umeri.

  — Merită meditatorul, nu? a oftat și s-a întors la treaba lui.

  Matematica nu mai era un extraterestru așa de mare cum fusese tot semestrul ăsta. Notițele lui Alex erau foarte detaliate, dar simpliste.

  Orele au trecut foarte repede până când totul a încetinit la istorie (de ce trebuie să se întâmple asta?). Ochii mei au stat lipiți pe ceasul de pe perete până când ora s-a terminat și a început pauza de masă. Mergând pe hol, m-am întâlnit cu Jonah, Jasper și Tony. Am intrat în cantină împreună și ne-am luat prânzul.

  Mergând spre masa noastră, l-am observat pe Alex stand deja la masa lui și citind o carte (ca de obicei). Sky și celălat tip purtau o conversație obișnuită și mâncau. Ce vede în ei și nu vede în mine? am gândit.