Nerd Alert {tradusă} • bxb •

Capitolul 10

Spuneți-mi dacă există fraze fără sens. Apropo, autoarea v-a citit o parte din comentarii (traduse de mine) și a spus că i-ați făcut ziua.

Alexander

  Am oftat, strângând pătura mai bine în jurul meu. O zi deja a trecut, iar eu nu am putut să trec peste ciudățenia sărutului lui Travis. Sky m-a bombardat cu întrebări, dar am refuzat să-i răspund.

  Am gemut la auzul bâzâitului telefonului meu de pe masa de studiu pentru cea de-a o suta oară. De ce nu mă poate lăsa în pace? am gândit, dându-mă jos din pat, neliniștit.

  Telefonul a mai bâzâit puțin înainte să se oprească de tot. Sky nu s-a mai obosit să mă sune din nou, făcându-mă să mă scufund într-un somn adânc. Mi-am deschis ochii când am auzit o cheie încercând să descuie ușa. L-am închis încet din nou, nevrând să-l văd pe Chris, i-am ignorat toate telefoanele.

  — Alex? am auzit vocea lui Chris din sufragerie și mi-am tras păturile peste cap ca să-l pot ignora. Alex, te pot auzi, a spus și a deschis ușa dormitorului meu. Alex, haide. Ce e asta? V-ați ascunselea? a chicotit el.

  A tras păturile de pe corpul meu îmbârligat într-o minge. M-am îndepărtat de el, îmbrățișând o pernă pentru mine însumi. Am auzit un oftat din spatele meu, apoi am simțit că patul se lasă când Chris s-a așezat lângă mine, mângâindu-mi părul.

  — Vorbește cu mine. Sky m-a sunat toată ziua. A spus că te-ai comportat ciudat când ai plecat de la ea, a continuat, îndepărtându-mi bretonul de pe frunte.

  Mi-am simțit buzele tremurând din cauza amintirii, dar nu i-am răspuns. Chris nu m-a mai întrebat nimic după aceea, doar s-a întins lângă mine și m-a îmbrățișat pentru el. Asta îmi placea la el, nu era băgăcios ca alți oameni și îmi dădea spațiu când aveam nevoie de el.

  Am stat așa o vreme. Am început să suspin în liniște. Chris mi-a frecat spatele și mi-a gângurit lucruri ca să mă simt mai confortabil. Suspinele mele s-au transformat în plânsete ocazionale. Mă durea capul și ochii mă înțepau de la prea mult plâns. M-am agitat în brațele lui Chris, corpul meu era puțin rigid, deoarece am stat prea mult în acea poziție.

  — Ești pregătit să-mi spui ce s-a întâmplat? m-a întrebat Chris, încă farecându-mi spatele ca să mă simt mai bine.

  Am aprobat, întorcându-mă pentru a înfrunta privirea lui îngrijorată. Nu am spus nimic încă, ci doar mi-am îngropat capul în pieptul lui de rușine.

— Este Travis... nu știu cum să explic, am murmurat și vocea îmi tremura.

Probabil că el a simțit asta, pentru că m-a tras mai aproape. Aproape că m-am simțit rău că sentimentele lui profunde nu erau atât de reciproce.

— Doar încearcă, nu judec, m-a încurajat, luându-mi capul din pieptul ca să mă uit direct la el.

  — Bine, deci eram pe cale să termin jocul ieri, știi tu, îl sărut și apoi gata, dar cumva s-a întors roata, am spus, lipindu-mi umărul de al lui Chris.

  Nu mă simțeam pregătit să explic asta. Doar voiam ca el să mă îmbrățișeze și să îmi spună că totul va fi bine.

  — În ce fel? avea o privire întrebătoare. Mi-am clătinat capul, oftând. Trebuia să-i spun la un moment dat.

  — Nu știu... sigur, ne-am sărutat, dar...