Demon cu sentimente

Capitolul 31

*Dupa cateva saptamani*

     Il privesc pe Xander cum isi duce bagajele la masina. Ceva in mine se rupe cand ma gandesc ca pleaca. Incerc sa ma consolez spunandu-mi ca va trece repede timpul si ca e bine pentru el ca Alpha. Dar naiba sa ma ia de nu doare ca dracu gandul ca pleaca. Ne intoarcem in casa punandu-ne pe canapea. Ma trage la pieptul sau intr-o imbratisare de urs. Bratele sale sunt asa de primitoare si pieptul sau asa de cald. Imi pun capul pe locul unde ii bate inima si inchid ochii. Bataile inimii sale sunt regulate iar mirosul pielii lui ma linisteste. Imi mangaie usor parul oftand. Era asa de dificil. M-am atasat inconstient extrem de mult de el. E ca aerul pentru mine. Mi-e mai bine cand e langa mine si sunt o persoana mai buna cand sunt cu el. 
- Iubito daca vrei sa raman spune-mi si o voi face, spune cu glas soptit.
        Oh cat as vrea. Nici n-ai idee.
- Ar fii o prostie sa iti cer asta. Daca nu mergi acum nu mai poti face antrenamentele alea ca sa devii Alpha Suprem. Si pe bune cine nu isi doreste sa fie Alpha Suprem?
- Asa e dar voi fi plecat mult, spune trist.
- Te voi astepta, spun strangandu-i mana ca o promisiune.
      Imi saruta tandru buzele, invadandu-mi apoi gura cu limba sa intr-un joc al dominatiei pe care de fiecare data il castiga. 
 - Alexander, spune mama lui cu vocea blanda. E timpul sa mergi ca sa nu pierzi zborul, continua trista. 
     Perechea mea ofteaza trecandu-si mana prin par. Ma ridic inaintea lui ca sa il motivez sa o faca si el. Se ridica nedandu-mi drumul la mana nici macar pentru o secunda. Iesim din casa oprindu-ne in fata masinii. Dean umreaza sa-l duca cu masina pana la aeroport. Isi imbratiseaza familia si prietenii pe rand, oprindu-se in fata mea. Imi musc obrazul in incercarea de a nu lasa lacrimile ce-mi inteapa ochii sa-mi invadeze fata. Imi infasor bratele in jurul sau punandu-mi capul pe pieptul lui. Ma strange puternic si ii aud oftatul. Isi pune mana in parul meu mangaind usor. 
- Ma voi intoarce, sopteste cu glas faramat.
- Voi fi aici, spun cu glas tremurat. 
    Imi saruta buzele apasat. Se intoarce si mai arunca o privire pentru ultima data. Abtine-te Kaya sunt doar cateva saptamani. Nu plange! Ii zambesc stangaci muscandu-mi limba. Zambeste si el la randul lui apoi intra in masina plecand. Cand vehiculul iese din aria mea vizuala intru in casa, apoi in camera noastra si dau frau liber lacrimilor. Ma comport ca un copil. Plang de parca n-ar mai veni inapoi. Daca gaseste pe cineva mai bun ca tine acolo? Oh la naiba cu paranoia mea! 

  ***

O nenorocita de saptamana a trecut. Una. Simt ca mor. Mi-e asa de dor de el. Corpul meu e asa de slabit deoarece nu mai tin minte cand am mancat ultima data. Nici somn nu am. De fiecare data cand adorm am un cosmar cum ca se intampla ceva cu Alexander si ma sperie de moarte gandul asta. Nu stiu ce m-as face daca l-as pierde. Am o stare de ameteala continua si ma doare capul. Ma simt ca dracu. Imi tarai obosita picioarele pe holurile scolii. E abea a patra ora si trebuie sa mai stau inca doua. Ma asez in banca desenand plictisita in timp ce profesorul spunea ceva despre istorie. Respiratia incepea sa mi se ingreuneze de parca as avea o piatra pe piept. Mi-am pus mainile la gura tusind. Aproape am tipat cand am vazut ca tusesc sange. Mi-am strans mainile in pumni si m-am dus la baie. Simteam cum ma cuprinde ameteala si mai era de mers pana la baie. Tusesc de cateva ori si cad in genunchi langa cateva dulapuri. Nu stiu cum dar am reusit sa-mi amintesc ca Holden are ore pe acelasi etaj.
 "Spune-i lui Holden ca am nevoie de ajutor si ca sunt aproape de baie. Repede."
    Dupa ce ii transmit asta prin link lui Xander am inchis ochii incercand sa ignor durerea din piept. 
"I-am zis. Iubito ce s-a intamplat? Vorbeste-mi!"
"Sunt bine, iubitule."
   Ii spun asta apoi inchid link-ul. Deodata simt cum nu mai pot sa respir. Ma sprijin pe palmele din fata tusind. Tiuiutul din urechile mele ingreuna situatia. Totul se simtea de parca as avea un atac de panica. Dar nu era asa. Ma inecam. Cu propriul sange. 
- Kaya? vocea uimita a lui Holden rasuna pe coridor.
       Ma ia in brate fugind afara. 
- Am sunat la salvare, o Doamne te rog rezista! spune cand se aseaza pe scarile scolii cu mine in brate. Kaya te rog rezista! Esti puternica!
- Doare, soptesc tusind. 
     Nu ma puteam opri din tusit. Era oribil. Ma simnteam de parca urma sa imi tusesc si plamanii afara. Dupa cateva minute ce au parut a fi ore sirenele ambulantei incepusera sa se auda. 
- Au inceput sa iasa elevi ce se  int... O Doamne Kaya! spune Chloe speriata.
- E-n regula, soptesc. 
- Ce se intampla cu ea? spune Chloe.
- Cred ca e din cauza lipsei lui Xander! Nu stiu, spune Holden.
    Totul se auzea infundat si incepeam sa vad in ceata. Vedeam luminile ambulantei si o auzeam dar foarte slab. Am putut sa vad medicii cum vin spre mine dar nu m-am mai putut lupta cu ameteala si am ajuns sa ma afund in abisul intunecat. 

   Stiuu e cam scurt dar mna... Pareri?