Demon cu sentimente

Capitolul 45

         Ma trezesc oarecum ametita si privesc in jur. Camera era goala. Ma uit la ceas si vad ca e 4:45 dupa-amiaza. Ma duc la marginea patului gata sa ma ridic in picioare cand usa se deschide incet. Xander intra usor in camera si cand vede ca sunt treaza se repede spre pat.
- Ce crezi ca faci? Inca nu te-ai vindecat complet. Trebuie sa mai stai in pat, spune punandu-mi mana pe umar ca sa ma opreasca din a ma ridica. 
- Dar am dormit destule ore, vreau si eu sa ma misc.
- Ore? Ai dormit aproape 2 zile. 
- Wow. 
- Chiar si asa, muscatura inca nu s-a vindecat complet, deci trebuie sa mai stai in pat. Ti-am adus de mancare, spune facand semn spre o tava ce statea pe noptiera de langa pat.
- Nu mi-e foame.
- Nu te-am intrebat daca ti-e foame. Trebuie sa mananci. 
- Dar..
- Kaya, spune privindu-ma incruntat. 
- Bine, mananc, murmur luand de pe tava un sandvis. 
    Am mancat jumatate din el, apoi am pus restul pe masa. 
- Nu mai pot, spun si ii evit privirea stiind ca avea sa ma priveasca insistent pana mancam mai mult.
- Abia ai mancat! 
- Alexander nu mai insista pentru ca nu o sa mananc mai mult! O sa vomit daca o fac.
    Acesta maraie dezapobator ridicandu-se. 
- Ce i-ai spus tatei? spun amintindu-mi ca am venit de 3 zile si nu am trecut pe acasa.
- A venit sa vada de ce nu ai trecut pe acasa, i-am spus ca inca esti slabita de la efortul depus sa ma ignori. Nu am zis nimic de marcare.
- Bun, spun si ma intind inapoi in pat, constienta ca nu o sa ma lase sa ma ridic.
- Eu trebuie sa merg jos sa rezolv ceva, spune mergand spre usa. Sa nu te ridici din pat, adauga indreptand degetul aratator spre mine.
- Bine bine, spun resemnata ridicand mainile in mod de predare. 
     Astept cateva minute dupa ce iese si apoi ma sprijin de noptiera ca sa ma ridic. Un val de ameteala mi-a acaparat corpul si privirea mi s-a incetosat pentru cateva secunde. Am inspirat adanc, facand cu greu pasi spre baie. Umarul ma intepa groaznic, probabil din cauza miscarii. Am intrat in baie, lasand apa fierbinte sa imi curete pielea. Nu stiu cat de fierbinte era apa, dar cert e ca mie imi era frig. Dupa o perioada lunga de timp ies din dus infasurandu-mi parul intr-un prosop si imbracandu-ma cu o pereche de colanti gri, un tricou larg negru si pe deasupra am pus un cardigan pufos negru. Am auzit cateva bufnituri jos si mi-am dat seama ca nu era de bine. Mi-am aruncat prosopul de pe cap pe jos si am iesit in graba din camera. In timp ce mergeam pe hol, chinuindu-ma sa nu cad din cauza ametelii ce se intensificase intre timp, am recunoscut cateva voci:
- Jason, linisteste-te, o aud pe Faye.
- Mi-ai marcat sora!? imi aud fratele strigand si apoi s-a auzit o alta bufnitura.
    Am coborat repede scarile, surprinzandu-l pe fratele meu cu pumnul lovit si cu o expresie furioasa pe fata. M-am uitat mai bine si l-am vazut pe Xander stand cu un material alb la gura.
- Jason, calmeaza-te, nu am obligat-o sa faca nimic, iti jur! spune Xander si cand indeparteaza materialul de la gura ca sa poata vorbi vad ca are sange.
- Ce dracu se intampla aici!? tip nervoasa indreptandu-ma spre Xander.
- De ce nu esti in pat Kaya!? spune perechea mea pe un ton exasperat. 
- Kaya, l-ai lasat sa te marcheze!? spune fratele meu rosu la fata.
- Eu i-am cerut sa o faca. Ce naiba te-a apucat de l-ai lovit!? tip nervoasa.
    Nu apuca sa-mi raspunda ca simt cum picioarele imi cedeaza si vad negru in fata ochilor. 

 ***

      Deschid ochii si simt cum imi explodeaza capul. Scancesc cand simt durerea de acum cateva zile ca imi acapareaza corpul. Ma uit prin camera si il vad pe Jason care se uita suparat spre mine, stand cu mainile incrucisate la piept.
- Nu te uita asa la mine, murmur incercand sa ma incrunt inapoi la el.
- Unde ti-a fost capul cand i-ai zis sa te marcheze? Ca sigur nu l-ai avut la tine.
- Poti sa incetezi pentru 5 minute sa ma mai vezi ca pe un copil de 10 ani? Sunt destul de mare ca sa fac astfel de decizii, murmur enervata.
- Tu vezi macar ce ti-a facut muscatura aia nenorocita!? Arati ca naiba si probabil ca te simti si mai rau decat arati! tuna nervos.
- As face-o din nou chiar si daca as sti ce urmeaza! strig ridicandu-ma in sezut. 
   Acesta imi arunca o privire urata si iese din camera, trantind usa suparat. 
- Cretinule! tip desi probabil nu m-a auzit. 
      Durerea de cap s-a intensificat atat de tare incat ma simteam de parca as visa. Usa se deschide iar si sunt gata sa ma rastesc din nou, dar apoi vad cine intra si ma abtin. Xander se aseaza langa mine in pat si imi sprijin capul de umarul lui. 
- Am sa-ti dau o veste proasta, spune zambind stramb.
- Ce veste? 
-Trebuie sa mai faci o injectie ca cele de zilele trecute.
- Nu, spun prompt.
- Kaya, faptul ca te-ai ridicat din pat cand ti-am spus sa nu o faci a necesitat o energie pe care tu inca nu o aveai. Te-ai fortat sa cobori jos si ti-ai facut si mai mult rau, de-asta ai si lesinat. 
- Xander, stii bine ca nu sunt o plangacioasa si ca am o rezistenta mare la durere, dar sa ma ia naiba de vreau sa mai fac o injectie ca aia! 
- Iubire, trebuie sa intelegi ca nu esti bine, corpul tau e prea slabit ca sa se recupereze singur iar singura solutie existenta in momentul de fata este acea injectie. Crede-ma ca ma doare mai mult decat te doare pe tine ca trebuie sa faci asta, mai ales ca eu sunt motivul pentru care trebuie sa o faci, spune privind tavanul.
-Cum poti sa crezi asa ceva? Nu esti tu de vina ca reactionez astfel la muscatura. Nimeni nu e de vina. 
  Se lasa tacerea cateva secunde, timp in care ii inconjor abdomenul cu bratele si imi pun capul pe pieptul sau. 
- Cand trebuie sa fac injectia aia? murmur nemultumita.
- De preferat cat mai repede posibil.
- Hai sa terminam odata, spun si dau sa ma ridic.
- Ce crezi ca faci ? spune incruntat.
- Ma ridic? 
- Lasa ca poate sa vina si doctorita aici sa-ti faca injectia. Cobor sa o chem si ma intorc imediat. 
-In regula, spun asezandu-ma inapoi in pat. 
   Acesta iese si se intoarce peste zece minute cu doctorita care avea o trusa cu ea in care presupun ca era inamicul meu. 
- Ma asteptam sa ii ia mai mult sa te convinga, spune femeia zambind si apropiindu-se de mine.
- Si eu, se aude perechea mea din spate. 
- Nu ma faceti sa ma razgandesc si sa fug, murmur ca un copil. 
- Nu iubire, gata, nu mai spunem nimic, spune Alexander venind spre mine si asezandu-se langa mine pe marginea patului. 
- O sa numar pana la trei, apoi o sa introduc acul, ok? spune femeia scotand seringa. 
- Ok, spun si il apuc pe Alexander de mana inchizand ochii.
- 1...,2..., nu mai aud nici un 3 dar simt durerea cum imi invadeaza corpul. 
- Xan! scancesc strangandu-l de mana si punandu-mi fruntea pe umarul sau. 
    Simteam cum fiecare muschi din corp imi era cuprins de durere, dar cel mai rau era la umar. 
- Gata, shh, e in regula, s-a terminat, sopteste perechea mea mangaindu-mi parul.
- Nu e in regula! Doare! tip abtinandu-ma cu greu sa nu plang.
    Doctorita pune putina vata cu spirt pe locul unde s-a infins acul apoi isi strange lucrurile. 
- Trebuie sa stai cel putin o zi in pat, fara sa faci efort, ca sa ti se vindece rana. Sper ca de data asta sa imi si asculti sfatul, spune femeia cu o privire oarecum serioasa. 
- Da da, murmur incercand sa ignor durerea. 
- O zi buna Luna! spune iesind. 
- Lasa-ma sa-ti iau durerea, Kaya, spune Xander.
- Ma descurc, zic printre dinti. 
- Nu pare, haide Kaya, doar lasa-ma sa te ajut!
- Ai mai facut asta o data.
- Si? Sunt perechea ta, te voi ajuta de cate ori va fi nevoie!
- Bine, cedez deoarece durerea devine insuportabila. 
       Simt cum mi se relaxeaza muschii cand durerea este transferata si oftez. 
- Ma duc in birou, mai am treburi de rezolvat, sa nu te ridici, spune accentuand ultimele cuvinte.
- Da sefu, spun si acesta zambeste amuzat sarutandu-ma si apoi iesind. 

    Ce parere aveti? 
!!Nu stiu cand postez next!!
*Capitol necorectat*