Demon cu sentimente

Capitolul 44

*Alexander pov.*

           Ma trezesc la 1 dupa-amiaza plin de energie. Zambesc cand vad chipul angelic al Kayei care inca dormea. Ma dau jos din pat fara sa o trezesc si ies in liniste din camera. Imi fac rutina de dimineata si ma schimb cu o pereche de pantaloni scurti lejeri negri si un tricou alb. Cobor la bucatarie si incep sa prepar micul dejun pentru mine si perechea mea. Mananc, apoi pun pe o tava o portie de oua prajite cu bacon si un pahar cu suc de portocale. Urc inapoi in camera ei si intru in liniste. Pun tava pe noptiera de langa pat si merg spre ea. Abia acum vad ca se foieste incruntata prin pat. Avea broboane mici de transpiratie pe frunte si-si strangea cu putere ochii, semn ca avea cel mai probabil un cosmar. Ma asez pe marginea patului si imi pun o mana pe umarul ei.
- Trezeste-te iubire, spun mangaindu-i usor bratul. Haide Kaya, adaug putin mai tare cand vad ca nu se trezeste. Kaya? 
   O zgaltan putin mai tare in speranta ca se va trezi dar in zadar. Incep sa ma panichez. 
- Kaya! strig si aceasta se opreste din zbatut. 
      Un sentiment ciudat de deja vu ma cuprinde si imi amintesc de seara cand s-a trezit atat de speriata incat fara sa-si dea seama a tipat ca o banshee. Se ridica brusc in fund strigand "Nu!" apoi trage lacom aer. 
- Hei, e-n regula, sunt aici, spun si ii cuprind talia tragand-o la pieptul meu. 
    Respira alert uitandu-se speriata in jurul ei.
- A fost doar un cosmar, soptesc mangaindu-i parul.
    Se moleseste deodata si suspina adanc lasandu-si capul pe pieptul meu. Ii dau cateva fire de par de pe fata si apoi, surprins de fierbinteala obrajilor ei, imi pun mana pe fruntea ei si constat ca arde. 
- Cat e ceasul? murmura slab. 
- Aproape 2. Iubito arzi, spun ingrijorat.
- Nu pot sa mai dorm? 
    Se foieste putin in bratele mele iar tricoul ii aluneca de pe un umar si vad ca muscatura inca nu i se vindecase, ba chiar se invinetise la margini si i se vedeau cateva vene.
- Ar fi trebuit sa ti se vindece muscatura. Inca te doare? spun ingrijorat.
- Ce? Nu, spune confuza.
   Ating cu varful degetelor locul cu pricina si tresare icnind. 
- Minti, murmur incruntat. 
- Xan, vreau sa dorm, sunt obosita.
- Ai dormit aproape 10 ore. Ma ingrijorezi. Nu e normal sa iti creasca atat temperatura si nici sa nu ti se vindece muscatura. Mai devreme nu reuseam sa te trezesc. 
- Sunt bine, spune mai mult adormita decat treaza.
- Cred ca ar trebui sa ne intoarcem acasa si sa te duc la doctorul haieti.
- Hei linisteste-te, totul e in regula. Ti-am mai spus, nu ma vindec la fel de repede ca un varcolac. Nu ai de ce sa iti faci griji. Pot sa ma culc la loc acum?
- Te las sa mai dormi 2 ore, daca nu iti trece temperatura si ti se agraveaza starea ne intoarcem acasa, bine? 

- Bine, murmura si apoi adoarme la loc.
    Cobor jos iar in living erau Jason si Faye, stand pe canapea si uitandu-se la televizor.
- Kaya inca nu s-a trezit? spune Jason incruntat.
- Se simtea rau si s-a culcat la loc, spun trantinu-ma pe un fotoliu de langa ei. 
- Sa fie oare de la cum a fost slabita zilele trecute? Adica si aseara i se facuse rau in club, spune baiatul ganditor. 
- E posibil, spun si vad cum Faye zambeste discret. 
         Stiu la ce se gandea ea, s-a prins aseara ca Kayei nu ii era rau, dar acum e pe bune. 
- Daca nu isi revine noi o sa ne intoarcem in haita, veniti si voi sau mai ramaneti aici?
- Normal ca venim si noi, spune Faye. 

       *Dupa 2 ore*

  Urc in camera perechii mele si o gasesc acoperita pana la gat de patura. Ii pun mana pe frunte si constat ca arde si mai tare. Incep sa strang hainele si lucrurile de prin camera si sa i le pun in geamantan. Dupa ce termin ma duc in camera mea, imi strang lucrurile si ma intorc in camera ei.
- Kaya, soptesc punandu-i usor mana pe brat, trezeste-te.
    Murmura ceva indescifrabil si isi deschide lent ochii, privindu-ma somnoroasa.
- Ce? spune facandu-mi loc ca sa ma pun langa ea.
- Ti-a crescut temperatura si pot sa simt ca iti e rau, mergem acasa. 
- Nu am cum sa te conving sa ramanem, nu?
- Nup.
- Bine, mumura ridicandu-se usor. 
    Suspina cand se da jos din pat, de parca actiunea facuta ar necesita mult efort. Vad ca se clatina pe picioare si se da cu un pas inapoi. Ma ridic rapid si o prind inainte sa cada, asezand-o inapoi pe pat. 
- Poti te rog sa aduci geamantanul mai aproape? spune abia audibil.
- Sigur, spun si pun obiectul langa ea pe pat.
     Isi scoate niste haine de acolo si apoi trage aer adanc in piept ridicandu-se. Se indreapta cu greu spre baie si inchide usa dupa ea. Aud apa dusului cum incepe sa curga iar eu intre timp ma duc la Faye si la Jason si le spun sa-si faca bagajele deoarece plecam. Dupa inca 20 de minute iese si Kaya din baie imbracata cu un tricou de-al meu negru ce ii venea ca o rochie si o pereche de colanti negri. Fata ei era foarte palida lucru care ma ingrijora. 
- Nu vrei sa incerci macar sa mananci? spun rugator.
    Neaga din cap si isi pune hainele cu care a dormit in valiza apoi o inchide. I-o iau si coboram amandoi jos unde ne asteptau Jason si Faye. 
- Kaya..., murmura Jason ingrijorat cand o vede.
- Sunt bine Jason, nu-l lua in seama pe Xan, isi face prea multe griji, spune fata incercand sa zambeasca. 
- Nu arati bine deloc, spune Faye. Hai sa mergem, adauga si iesim toti. 

       M-am pus pe bancheta din spate tinand-o pe Kaya, care a adormit din nou, in bratele mele. Am luat-o ca pe o mireasa cand am ajuns la avion, pentru a nu o trezi, desi la cat zgomot era ma mir ca nu a facut-o. 
 Drumul mi s-a parut un chin. Kaya a dormit aproape tot drumul, iar cand se trezea era ca si cum nu stia pe ce lume traia, se uita in jur derutata, abia scotea doua cuvinte, apoi adormea la loc. Simteam cum i se agraveaza starea si ma panicam din ce in ce mai rau. Suntem anuntati ca vom ateriza in curand si imi trezesc perechea. Incapatanata cum e, incearca sa mearga singura, dar dupa ce face trei pasi incepe sa se clatine. O prind inainte sa cada si o car pana la masina. Ii dau mamei mesaj sa anunte doctorul ca avem nevoie de un consult imediat cum ajungem in haita si apoi imi redirectionez atentia asupra ingerului ce sta cu capul pe pieptul meu. De data asta nu mai adoarme, dar icneste din minut in minut din cauza durerii.