Demon cu sentimente

Capitolul 46

   *Peste 2 zile*

    Privesc ostenita la jumatatea de piept de pui din farfurie care astepta sa fie mancata, certandu-ma mintal pentru faptul ca nu sunt in stare nici macar sa-mi termin mancarea care si asa era intr-o cantitate mica. Durerea de umar s-a diminuat considerabil de cand am facut injectia aia si nu m-am mai simtit ametita, dar tot nu am voie sa fac efort ceea ce ma innebuneste. Ma uit spre Xander cu o privire nevinovata de copilas .
- Nu mai pot.
- Abia ai mancat, Kaya, spune privindu-ma cu o privire dezaprobatoare.
- Si vrei sa vomit si ceea ce m-am chinuit sa mananc? Asta o sa se intample daca ma obligi sa termin.
- Mereu spui asta, spune oftand. 
- Bine, atunci o sa termin din farfurie ca sa vezi si tu cum reactionez cand ma fortez sa mananc, spun si incep iar sa mananc, inghitind cu greu. 
- Nu am spus sa faci asta, Kaya. 
- Dar nici ca ma crezi nu ai spus, adaug continuand sa mananc. 
     Abia apuc sa mananc un sfert din ce era in farfurie ca simt cum mi se revolta stomacul si fug la baie. In secunda urmatoare sunt deasupra colsetului vomitand. Dupa probabil 10 minute, in care Xander a batut la usa spunandu-mi sa deschid in timp ce vomitam, ma ridic cu greu de jos, imi clatesc gura si ma spal pe fata. Aud o bufnitura puternica apoi singura voce care imi da fiori rasuna furioasa in toata casa:
- Kayarinne Elizabeth Mikaelson! tipatul tatei ii anunta prezenta. 
    O nu, a folosit tot numele, nu-i a buna. Deschid timid usa si il vad pe tata in mijlocul livingului tunand si fulgerand.
- S-a intamplat ceva? spun iesind cu greu din baie. 
- Tu sa-mi spui! De 5 zile nu ai venit acasa, nu ai dat nici macar un telefon, iar singurul lucru pe care il stiu despre tine e de la Alpha Moore! Ce naiba imi ascunzi!? spune rosu la fata.
- Nimic! spun ridicand mainile la piept. 
- Nimic!? spune nervos si deodata se schimba la fata privindu-mi gatul.
     Gata Kaya, ai pus-o. 
- Ce ai pe gat? spune apropiindu-se de mine.
- Nimic, doar o lovitura, spun facand pasi in spate. 
- Unde iti e perechea? spune incepand sa tremure de nervi.
- Sper ca se ascunde, spun speriata.
- Klaus, ce se intampla? spune mama lui Xander iesind din bucatarie.
- Unde iti e odrasla? Vreau sa am o discutie cu el ca intre barbati, maraie tata. 
- Era afara mai devreme, Nik ce ai patit? 
- Ce am patit!? Fiica-mea e marcata asta am patit! striga iesind.
- Tata nu! tip iesind dupa el.
- Niciun nu! spune acum avand o sabie in mana. Alpha Moore, pe tine te cautam! adauga privindu-l pe Xander.
- Asta e intre noi doi. Nu il baga pe el in asta pentru ca a fost alegerea mea! spun punandu-ma in fata lui Xander. 
- Nu stiu daca sa intervin sau nu, spune Xander.
- Nu! marai .
- Ok, raspunde repede.
- Alexander, vreau doar sa avem o lupta ca intre barbati. Castigi tu, Kaya ramane aici, castig eu, vine cu mine. 
- Singura lupta pe care o primesti e cu mine, de el nu te atingi, spun printre dinti si in doua secunde Sabia Iadului mi se materializeaza din nimic in mana. 
- Chiar vrei sa faci asta? spune privindu-ma extrem de nervos.
- Nu prea imi dai de ales, deci da, spun luand pozitie de lupta. 
    Tata incepe lupta, incercand sa ma loveasca cu sabia in antebrat, dar ii barez lovitura cu batul sulitei pe care il invart apoi o data si il lovesc la coaste. Maraie de nemultumire si lanseaza un nou atac care imi aduce o taietura superficiala pe partea exterioara a coapsei drepte. Scrasnesc din dinti si incep sa ii barez fiecare lovitura, evitand sa mai ripostez. 
- Kaya! Opriti-va! striga Xander.
- Nu te baga! ma rastesc.
- Cum ai putut sa il lasi sa te marcheze!? Chiar nu gandesti!? tipa tata la mine. 
- Eu i-am cerut sa o faca! A fost alegerea mea si nu o regret! tip evitand milimetric printr-o rotire taisul sabiei ce imi trecuse pe langa antebrat. Mi-am folosit toata forta iar cu autorul sulitei i-am dat atat de tare peste sabie incat a scapat-o. Am aruncat si eu sulita pe jos, aceasta disparand la fel de repede cum a aparut, si am ridicat mainile in drept cu pieptul.
- Ajunge! Nu ai niciun drept sa te iei de mine! Alegerea pe care am facut-o nu iti apartinea!
- Niciun drept!? Sunt tatal tau! spune si continuam lupta, de data asta fara arme.
- Cineva sa imi aduca un trofeu ca meriti permiu pentru tatal anului! spun si incerc sa ii dau un pumn dar imi prinde mana si ma strange cu putere de brat.
- Perfect sau nu sunt tatal tau si trebuia sa vorbesti cu mine inainte sa faci asta!
- I-auzi! Nu voiai sa iti cer si prezervative!? 
- Ma bucur ca pentru tine e o gluma! Vezi macar cum te-a afectat? Abia daca a trecut un sfert de ora de cand ne batem si arati de parca ai fi pe moarte! 
- Este doar temporar!
       Adevarul este ca avea dreptate, ma simteam ca naiba si ma luase ameteala, iar energie nu prea mai exista in corpul meu, dar continuam sa il atac. 
-Temporar de 5 zile! Daca in astea 5 zile te ataca vreun inamic!? Ce faceai!?
- O aparam eu, spune Xander cu o voce aspra. 
- Alpha Moore, fara spuarare dar vorbim despre inamicii Infernului, nu ai unui demon obisnuit. 
- Iar tu vorbesti cu posibilul urmator Alpha Suprem, tata, spun enervata de atitudinea sa batjocoritoare. 
- Chiar si asa, stim amandoi ca tu esti invatata sa lupti singura pentru tine si nu l-ai lasa pe el sa o faca in locul tau. 
- De asta suntem suflete pereche, ca sa ne aparam reciproc si sa ne protejam. Stiu foarte bine caracterul fiicei dumneavoastra si mai stiu ca as face orice ca sa o tin in siguranta, chiar daca ar insemna sa o leg numai ca sa o impiedic sa nu se lupte atunci cand nu poate.
- Oricum nu despre asta era vorba, ci despre cat de inconstienta ai fost ca l-ai lasat sa te marcheze! spune redirectionandu-si privirea relativ mai calma spre mine. 
- Era evident ca o sa se intample si asta la un moment dat! spun enervata.
- Tu nu intelegi!?
- Ce sa inteleg!? il intrerup rastindu-ma.
- Ca nu esti varcolac! tipa. Esti demon! Nu stiai cum te putea afecta marcarea! Mai ales ca e Alpha! Puteai sa mori Kaya! Uita-te putin la tine! Si pot sa jur ca erai intr-o stare mult mai rea cand ai venit! Nu te-ai gandit la impactul pe care l-ar fi putut avea puterea lui asupra ta! Ai fost inconstienta! 
- Imi pare rau ca am vrut sa fac tot posibilul sa fiu cat mai aproape de persoana pe care o iubesc, murmur intorcandu-ma si plecand. 
      Eram extenuata si fizic si psihic iar piciorul drept imi era deja amortit de la sangele pe care il pierduse. M-am dus la cabinet unde mi-a fost pansat piciorul iar doctorita mi-a dat cateva vitamine si pastile de luat ca sa imi revin. Cand am intrat in casa tata si Xander stateau fata in fata pe doua canapele paralele vorbind.
- Daca il iei si pe el la bataie nu o sa mai calc niciodata in teritoriu, marai privindu-l urat pe tata. 
- Doar vorbim, ma asigura cu o privire serioasa. 
        Imi continui drumul pana la dormitor si cand ajung ma arunc in pat obosita. Dupa vreo 30 de minute se aude usa iar patul se inclina pentru o secunda sub greutatea perechii mele. Ii simt mana cum imi infasoara spatele si ma lipeste de pieptul sau cald. 
- Te simti bine? spune ingrijorat.
- Da, am luat niste pastile si sunt mai ok, spun intorcandu-ma cu fata spre el. 
- Apropo, Kayarinne? De ce nu mi-ai spus niciodata cum te cheama?
- Pentru ca nu imi place, e prea lung, si unele persoane nu stiu sa il citeasca, asa ca am preferat sa raman la Kaya. 
- E un nume frumos, spune ganditor. 
- Sa nu te aud ca ma strigi asa ca te omor. 
- Ok sefa, spune dandu-mi un pupic pe nas.
- Nu mai pot de oboseala, murmur punandu-mi capul pe pieptul lui. 

     Cand aproape sa adorm i-am auzit vocea ragusita soptind:

- Somn usor, Rinne, si am zambit auzind porecla pe care mi-a pus-o, fiind apoi furata de lumea viselor. 

     Ce parere aveti despre numele Kayei? Dar despre porecla pe care i-a gasit-o Xander? Mie imi place mult si fiti siguri ca o s-o mai cititi in capitolele viitoare. 

P.S.: Nu imi mai cer scuze pentru absenta mea pentru ca deja nu mai are rost. Sper sa nu se mai intample.

P.P.S.: NU STIU CAND POSTEZ NEXT!