Demon cu sentimente

Capitolul 30

- Alpha avem vizitatori, un paznic agitat vine la noi.
-Cine? spune Xander derutat. 
- Kaya! strigatul tatei se aude de afara. 
- Minunat, murmur ridicandu-ma de pe canapea.
- Stai. Eu zic mai bine sa ma lasi pe mine sa vorbesc cu el si sa stai aici, spune Xander ingrijorat.
- Iubitule apreciez ca iti faci griji dar asta nu este lupta ta, spun si iesim amandoi afara.
- Ei bine ma bucur sa aflu ca ai fost bine in tot timpul in care ai fugit de mine, spune tata zambindu-mi ironic. 
- Sa fug de tine presupune sa imi fie frica, pufnesc privindu-l sfidator. 
- Cred ca toata sarada asta ar trebui sa se termine, spune impreunandu-si mainile la piept. Acasa. Acum.
- Nu, spun raspicat. 
- Nu? spune privindu-ma amuzat.
- Nu, adaug sec. 
- Inteleg ca ai avut dreptul sa te superi la inceput dar deja e prea mult! Incepi sa devii copilaroasa, ce incerci sa imi demonstrezi? se rasteste.
- Nimic. Eu stau in haita asta si punct. 
- Kaya nu cred ca ti-am dat de ales cand am zis ca mergi acasa. Acum asculta bine...
- Nu tu asculta bine! ma rastesc uimindu-l pana si pe el. Inca ma subestimezi si cred ca a venit timpul sa realizezi de ce sunt in stare de fapt! Crezi ca esti singurul care poate face ce vrea? Jocul asta se joaca in doi, tata. Oi fii tu Diavolul dar nu uita ca sangele tau imi curge si mie prin vene. Pana la urma sunt o Mikaelson, spun zambind siret. 
     Era asa de nervos. Puteam vedea cum furia creste in ochii sai. Daca nu explodeaza e minune. 
- Esti asa de incapatanata, maraie punandu-si mainile pe fata. 
- Ma intreb cu cine seman oare, spun ironic. 
- Nu intinde coarda, ma atentiona.
    "Oh tata, am intins-o de mult. Aproape se rupe."
- Uite cum facem. Voi veni inapoi. Dar daca ma mai subestimezi plec si nu ma mai vezi. 
- Bine, spune intorcandu-se cu spatele. 
- Trebuie sa rezolv ceva si vin, mergi tu inainte, vin si eu in jumate de ora sau o ora, spun.
     Ma privi nesigur ingustandu-si ochii. A murmurat un "bine" plecand. Ma intorc cu fata la Xander surprinzandu-i privirea oarecum socata. 

-Esti nebuna, spune privindu-ma in ochi. 
- Eh..., a fost tot ce am spus. 
     Urcam sus si cum deschid usa dormitorului ma arunc in pat. Xander chicoteste venind deasupra mea. Parul sau ravasit si zambetul sau fermecator pur si simplu imi dadeau lumea peste cap. Ne sarutam apasat pe buze pana cand nevoia de aer ne desparte. Coboara cu sarutari trasandu-mi linia maxilarului apoi pe gat. Mici furnicaturi apareau in locurile in care buzele sale imi atingeau pielea. Mainile sale se strecoara sub tricoul meu mangaindu-mi tandru pielea incinsa a spatelui. Suge pielea dintr-o portiune a gatului meu pentru cateva secunde ca mai apoi sa isi continue drumul cu sarutari. Eram asa de incinsa. Fiecare por al meu emana dorinta. Dorinta de a ma darui lui trup si suflet. Scap de tricou ramanand in sutien. Imi saruta abdomenul lent, trasand o harta. Revine asupra buzelor mele prinzandu-ma intr-un sarut plin de pasiune. Mana sa urca incet spre deschizatoarea sutienului meu. Ceva nu era bine inauntrul meu. Cu toate ca mi-l doream atat de mult nu puteam sa continui. 
- Xander..., soptesc cu glasul ingreunat oprind sarutul. Nu pot face asta, spun oarecum dezamagita de propria persoana. 
- E in regula iubito. Nu vreau sa te grabesc, spune dandu-mi un sarut cast pe buze. 
     Se lasa pe pat langa mine tragandu-ma la pieptul sau. Ii dau un mesaj lui Jason spunandu-i sa vina sa ma ia. 
- Vei fi bine? sopteste cu glasul ragusit.
- Poftim? spun confuza privindu-l in ochi.
- Cat voi fi plecat. Vei fi bine? spune si pot vedea ingrijorarea in ochii sai. 
- Atata timp cat tu esti fericit eu sunt bine, spun. 
       Zambeste imbratisandu-ma strans si apoi sarutandu-mi dulce buzele. 
- Cred ca ar cam trebui sa plec, spun ridicandu-ma. 
- Suna-ma daca se intampla ceva, spune privindu-ma cum imi pun bluza.
- In regula, spun dandu-i un pupic pe frunte.
- Si iubito...
- Da? spun fiind cu mana pe clanta.
- Incearca sa nu bati pe nimeni, spune zambind.
- Nu promit nimic, spun zambind. 
    Cobor scarile vazandu-l in hol. Cred ca abea intrase. 
- Ce fa...
- Sa mergem, i-o tai rece iesind. 
          Intru in masina pe locul copilotului asteptand ca fratele meu sa porneasca.
- Esti inca suparata? 
-...
- Imi pare rau, spune trist. Ai avut motivele tale sa faci lucrurile pe care le-ai facut si imi pare rau de cuvintele pe care ti le-am spus in cafenea. Nu am vrut sa te ranesc.
- Nu ai facut-o. Nu dau doi bani pe opinia sau scuzele tale.
- Uite am gresit. Dar lucrurile pe care le-ai facut au fost foarte nebunesti. 
- Jason stim amandoi ca nu iti pare rau, pentru ca nu esti capabil sa intelegi de ce am facut ceea ce am facut. Avem opinii diferite la fel cum avem si caractere diferite. Dar macar nu mai spune ca iti pare rau atata timp cat nu iti pare de fapt, pentru ca nu ma voi schimba doar ca sa va fac sa va simtiti mai bine. Tu n-ai decat sa ramai catelusul tatei, eu voi face in continuare lucrurile cum cred eu ca este bine, spun iesind din masina si intrand in casa. 
- Kaya eu nu sunt catelusul tatei! striga dupa mine. 
- Sigur! spun luand un mar si urcand pe scari. 
- Hei nu am terminat, intoarce-te! spune nervos. 
- Ba am terminat, spun zambind draceste. 
      Intru in camera mea satisfacuta si ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti, un tricou si un hanorac. Nu e ca si cum e jumatatea lui noiembrie si eu ies in pantaloni scurti. Ma incalt cu adidasii si cobor. Jason era pe canapea. Da sa spuna ceva dar ii tai vorba.
- Nu ma intereseaza, spun ridicand o mana in semn sa taca. 
     Peter pufni amuzat. 
- Te-ai gandit sa te mai si antrenezi? spuse Peter. 
- Ha ha. Vrei sa ne antrenam sau nu? spun sec. 
- Ar fi o placere sa te bat, spune facandu-mi cu ochiul. 

          Dupa jumatate de ora de alergat intram in sala. Cu toate ca alergasem inca imi era frig. Fac cateva exercitii de incalzire impreuna cu Peter apoi luam pozitie de lupta. 
-Cum a fost in celula? spune atacand el primul.
- Hotel de 5 stele ce pot sa zic, spun ferindu-ma de pumnul sau. 
- L-ai cam enervat pe Niklaus, spune luandu-ma prin surprindere cu o lovitura in stomac cu genunchiul.
     Gem de durere indoindu-ma putin.
- Cineva a ruginit, spune si in acel moment da sa se aplece spre mine sa ma ajute. 
      Ii dau un cot zdravan in barbie, apoi un pumn in coaste si sfarsesc prin a-i da un picior in abdomen facandu-l sa ingenuncheze. 
- Sunt de acord. Ai cam ruginit, unchiule, spun amuzata. 
      Acesta rade cateva secunde ca mai apoi sa ajunga in spatele meu. Imi prinde mainile la spate imobilizandu-ma. 
-In regula astazi inveti o miscare noua.
-Yaaay, spun sarcastic. 
- Foloseste-ti viteza si agilitatea si incearca sa sari pe sapte. 
     Incerc  sa fac ce imi spune si ajung sa ma imping pur si simplu in pieptul sau ca o balena care iese la suprafata. 
- Iti iei avant folosindu-te de picioare. Haide Kaya, trebuie sa te straduiesti putin! ridica tonul.
     Inspir si expir si fac asa cum mi-a spus. Imi iau avant pe cat de repede posibil. Ii folosesc strangerea drept sprijin si in cateva secunde din cauza vitezei imi da drumul. Ajung in spatele sau si il lovesc in spatele genunchiului cu putere. 
- Asa mai vii de-acasa, spune gafaind. 
    Dupa inca o ora am plecat acasa obosita. Las dusul sa imi relaxeze muschii apoi ma schimb si ma trantesc in pat, adormind.

        Imi pare super rau ca nu am mai postat de o luna... Nu stiu de ce mi-a luat asa mult sa scriu... Sper sa va placa totusi.