Demon cu sentimente

Capitolul 20

*Din perspectiva lui Xander *

Ma trezesc putin ametit. Cercetez camera si realizez ca ma aflu in propria camera. Amintiri de dinainte sa adorm imi vin in minte si ma ridic ca fulgerul. Ies repede coborand la parter.
-Unde e ?! aproape tip la mama care facea mancare.
-Alexander..... spune femeia cu o privire trista.
-Mama ati lasat-o sa plece?! Cum ati putut face asta?! ma rastesc la ea suparat.
-Nu poti tine pe cineva cu forta langa tine fiule .
-Ba pot daca e pentru binele ei ! Mi-ati lasat perechea sa plece ! marai lovind masa.
-O sa fie bine e puternica , incearca Chloe sa ma linisteasca.
-Chloe stiu ca e puternica si stiu si ca e vulnerabila in acelasi timp! La naiba e vulnerabila ! Daca sta departe de mine e orice numai puternica nu ! tip de-a dreptul nervos si ies ca o furtuna din casa.
Incep sa alerg pana ajung la lac. Ma asez cu botul pe labe mici amintiri de dinainte sa adorm invadandu-mi mintea. Mi-a spus ca ma iubeste? Ea chiar mi-a spus ca ma iubeste ? Nu cred ca mi-a spus-o vreodata . Oare e bine? Imi e asa de dor de ea....
Dar a plecat fara sa tina cont de ce cred eu. La dracu! Suntem egali in relatie trebuie sa tina cont si de ce cred eu ! Ce naiba?!! Supararea pune stapanire pe mine si alung orice dorinta de a o suna. Daca asa vrea ea n-are decat sa se descurce pe cont propriu.
Mai stau ceva timp pana ma calmez si ma intorc inapoi. Ma transform inainte sa intru in casa si cand intru simt miros de demon. Pentru o secunda inima mea aproape sare din piept si ma simt ca un copil ce si-a primit jucaria. Merg in living plin de speranta dar moralul meu se sparge in bucatele cand il vad pe Jason.
-Nu a venit nu-i asa ?spun dezamagit.
-M-a rugat sa iti spun ca ii pare rau , spune el trist.
-Unde a plecat? adaug.
-Nu a vrut sa imi spuna. Cred ca nici ea nu stia sincer, spune scarpinandu-si ceafa.
-Mdea ma rog , spun ofticat.
- Xan nu mai face pe victima! spune Chloe .
- Chloe nu e treaba ta modul in care ma comport! marai.
-E treaba mea cand nu intelegi si iti pui in pericol relatia prin atitudinea ta de copil rasfatat!
-Chloe e strict treaba mea si a Kayei!
-Stii ca nu a plecat pentru ca ii era bine,nu? intervine Jason.
- Puteam sa o protejez! Era in siguranta aici ! marai si plec inainte ca cineva sa mai comenteze ceva .
Urc nervos pana in camera mea si fac un dus in speranta de a ma calma. Ies din dus trantindu-ma in pat. Telefonul statea pe noptiera si ma ruga sa-l folosesc. Ce sunt eu catel ? Crede ca poate sa imi faca asta si eu o s-o sun ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic? Oh nu o sa se intample! Imi dau cu mana prin par si ma intind cu speranta de a adormi. "Te iubesc" cuvintele ei soptite imi rasuna in minte la nesfarsit imediat cum inchid ochii. Aaaargh te urasc! Tip cu voce tare si imi pun perna pe fata maraind exasperat.

***
Privesc tavanul asta nenorocit de doua ore . Doua ore! De ce nu mi-o pot scoate dracului din minte ?! Pentru ca o vrei inapoi . Raj chiar nu am chef de replicile tale . Oh haide stii foarte bine ca iti e dor de ea! Ridica lupul meu tonul . Hotarasc sa il ignor si sa revin la holbarea la tavan. Ea ar fi reactionat mult mai urat daca ar fi fost in locul meu , stiu sigur ! E vulcanica si agresiva. Dar din cauza inaltimii uneori arata ca un ursulet roscat si nervos . Kaya ce imi faci tu mie? De ce nu ma lasi sa dorm? De ce imi e asa de dor de tine ?
Peste probabil alte doua ore de gandire somnul imi inchide usor pleoapele lasandu-ma fara aparare in lumea viselor.

*Din perspectiva Kayei*

Merg la valiza de unde iau o pereche de pantaloni negri putin larguti la coapse ce se mulau treptat pe picior, un maieu rosu si un hanorac negru. Ma incalt cu conversii negri si imi prind parul intr-o coada de cal. Incui usa de la apartament coborand. Toata agitatia asta ma face sa-mi fie dor de Cape Orleans...Imi pun ochelarii de soare si merg la mall.

Dupa aproximativ doua ore ma indrept spre hotel. Arunc pungile pe undeva prin camera si ma trantesc in pat oftand. Imi verific telefonul. Speram sa imi fi trimis macar un mesaj, chiar si cu o ditai morala in care imi spunea cum nu il respect deloc, dar macar sa fi trimis ceva. Daca e inca suparat nu imi va raspunde deci nu are rost sa-l sun. Ma schimb intr-o pereche de colanti gri si un tricou alb largut si cobor la subsolul hotelului unde se afla sala de forta.
Dupa 3 ore de antrenament imi iau apa si telefonul. Tot niciun mesaj. Plec inapoi in camera intrand in dus. Ma palmuiesc mintal cand realizez ca mi-am uitat produsele de baie acasa si folosesc samponul tatei la fel si gelul de corp. Daca nu o sa ma mai ierte cand ma intorc? Nu e prima data cand nu tin cont de ce crede el. Cred ca nici nu imi va vorbi si sunt constienta ca merit tot ce primesc. As fi in stare sa accept si durerea respingerii atata timp cat lui i-ar fi bine si ar fi fericit. Asta e tot ceea ce conteaza pentru mine. Nu vreau sa mai pun pe nimeni in pericol.
Ies din dus deoarece gandurile negative incepeau sa ma acapareze . Imi infasor corpul intr-un prosop si intru in camera mea. Ma imbrac cu o pereche de pantaloni de pijama visinii cu carouri si un tricou de-al lui gri. Imi usuc parul si observ ca am primit un mesaj. Pentru o secunda inima mea a batut mai repede dar ma intristez cand vad ca mesajul era de la Jason.
"Esti bine? E totul in regula? Kaya, unde esti?" puteam sa ii simt ingrijorarea.
"Totul e bine nu iti face griji. Nu iti pot spune nu vreau sa risc sa trimiteti pe cineva dupa noi. Imi e dor de voi." trimit mesajul muscandu-mi buza. Nu vreau sa ii ascund lucruri dar oricum vom pleca altundeva deci nu are rost sa ii spun.
Ies pe balcon, un vant usor calmandu-ma. Am inspirat aerul oftand zgomotos. M-am pus in genunchi scapand o lacrima. Imi este asa de dor de el.
Telefonul incepe sa sune trezindu-ma din visare. Ma misc lent pana vad numele de pe ecran . Sar pana la telefon si il iau in mana. Stau cateva secunde pe ganduri daca sa raspund sau nu si pana la urma o fac.
"-Alo? vocea mea e ragusita si inceata
-Iubito.... vocea sa masculina imi da fiori ca de fiecare data.
-Imi pare rau, vocea mi se sparge la final incepand sa plang silentios.
-Si mie ca ai plecat, spune oftand.
-Imi e dor de tine, spun continuand sa vars lacrimi amare.
-Atunci vin-o inapoi, spune trist.
-Nu va pot pune in pericol, soptesc strangand tricoul in pumni si izbucnind intr-un plans zgomtos.
-Nu vrei, spune si puteam sesiza supararea din glasul sau.
-Stii ce nu vreau? Sa ne certam.
-Esti constinta ca sunt suparat pe tine da?
-Atunci de ce imi vorbesti?
-Nu stiu ,spune si ceva s-a rupt in mine cand a zis asta facandu-ma mai trista.
-Alexander eu chiar voiam sa iti aud vocea si chiar imi e dor de tine dar daca tu nu vrei sa imi vorbesti si ma suni degeaba mai bine inchide si lasa-ma in durerea mea! spun printre sughituri.
-Asta vrei sa fac? in tonul sau se aude o tenta de nervozitate.
-De ce imi intorci vorbele?
-Nu o fac . Pur si simplu asta insinuezi!
-Nu eu nu insinuez asta ! De ce cauti motiv de cearta ? Daca nu vrei sa mai ai vreo treaba cu mine spune-o! ridic tonul.
-Las-o balta nu te-am sunat ca sa ne certam.
-Xander nu am vrut sa se ajunga la asta...
-Si totusi s-a ajuns si sunt destul de sigur ca nu din cauza mea! Adica daca ar fi fost prima data cand se intanpla ceva de genul as fi inteles dar nu este! La dracu nu e prima data! Stiai ca nu sunt de acord. Stiai ca ma voi supara si totusi ai plecat oricum. Si nu cred ca ai facut-o ca sa ne protejezi. Erai in perfecta siguranta cu mine!
-Si atunci de ce as fi plecat ?
-Nu stiu! Nu stiu cum gandesti. Poate aveai nevoie de o scuza sa pleci de langa mine ! Cert este ca ne-ai ranit pe amandoi. Nu stiu cu ce ti-am gresit ca sa ma ranesti dar...
-Iubitule nu mi-ai gresit cu nimic. Iti jur nu am vrut sa te ranesc nicio secunda. Imi pare asa de rau, vocea mi se stinge la final transformandu-se in planset.
-Oh Kaya ce imi faci tu mie. De ce nu ma lasi sa dorm? spune oftand.
-Odihneste-te Xander, e tarziu.
-Nu pot daca nu esti langa mine.
-Pana acum ai putut deci cred ca poti si acum.
-De ce strici momentul?
-Vrei sa zici ca nu e adevarat?
-Nu zic asta dar....De ce vrei sa ne certam?! ridica tonul.
-Nu vreau!
-Pai pare ca da!
-De ce nu putem fi un cuplu normal? spun oftand.
-Intr-un cuplu exista egalitate, Kaya, spune exasperandu-ma.
-Vrei sa nu imi mai scoti ochii cu asta?! Ok am gresit asta e accepti bine nu iarasi bine! ajung sa ma rastesc nervoasa.
-Sper sa te distrezi in lume! maraie si imi inchide in nas."

Trantesc telefonul nervoasa, strangandu-mi genunchii la piept si bagandu-mi mainile in par. Trebuie sa scap cat mai repede de El Calaveras.

A dat Domnu sa mai postez si eu! Sa speram ca nu o sa scriu la urmatorul final de capitol un an nou fericit :))) Pareri? Voturi? Nu? Bine.