Demon cu sentimente

Capitolul 38

Ploaia ma udase pana la piele dar refuzam sa ma misc de acolo. Abia daca imi mai simteam corpul de frig, insa parca odata cu corpul a amortit si durerea ce imi apasa sufletul.  
- Jason e innebunit. Nu stie pe unde sa te mai caute, aud o voce amuzata din spatele meu. 
     Nici nu stiam ce sa ii raspund. Ma simteam ca intr-o transa, nu voiam sa ma misc si nu aveam chef sa vorbesc.

- E frig totusi, n-ai vrea sa ne intoarcem? spune punandu-si geaca pe umerii mei.

- Nu stiu, spun sec privind in gol.

- Pai vrei sa mergem la mine? spune incercand sa-mi zambeasca desi stia cat ma doare si ii era greu sa se prefaca ca totul este bine.
- Vreau doar sa fiu singura. 
- Ce zici daca am merge inapoi la tine si i-am ignora pe toti? O sa te las in pace dar macar sa stie si ei ca esti bine, sunt ingrijorati.
- Pe naiba, spun rotindu-mi ochii. 
-Stii ca le pasa de tine.
- Jason m-a mintit, Rheea, si foloseste scuza ca voia sa ma protejeze doar ca sa para ca eu sunt personajul negativ care face scandal degeaba! 
- Atunci da-l naibii pe Jason, doar intri si mergi in camera ta si te odihnesti. Arati extenuata. 
- Asta pentru ca am stat aici toata noaptea, in ploaie. 
- Si probabil urmatoarele zile o sa stai in pat racita, deci macar scapi de scoala.
-As vrea eu! Am prea multe absente, spun mergand spre motocicleta. 
- Atunci mergem amandoua la scoala, daca vrei. Nu trebuie sa treci prin asta singura. 
- Nu sunt la fel de suparata pe tine cum sunt pe Jason si pe el, dar faptul ca si tu ai stiut adevarul si nu mi-ai spus tot ma deranjeaza. Asa ca nu Rheea, nu vreau sa mergem amandoua la scoala, vreau sa trec prin asta singura pentru ca in acest moment singura persoana a carei prezenta nu ma deranjeaza e tata. 
     Durerea i se citeste pe fata. Stiu ca cuvintele mele i-au facut rau, dar nu i-am provocat atata durere pe cat mi-au provocat ei mie. Pornesc motocicleta si imi pun casca pe cap. Daca mai stateam mult in frig probabil faceam hipotermie. 
  Imi era greu sa fiu atenta la drum deoarece Xander incerca sa imi doboare bariera mintala iar faptul ca ma opuneam solicita forta si energie, lucruri pe care nu prea le mai aveam. Norocul meu ca ajung repede in teritoriu. Incremenesc cand ii vad masina in fata casei mele si stau cateva minute bune in ploaia care se intetise, gandindu-ma daca sa intru sau sa fug naibi cat mai departe de toti. Simt cum ma ia ameteala, probabil din cauza ca am stat in ploaie atatea ore si nu am mai mancat de mult, asa ca intru in casa. Ma descalt si intru in living, sosetele mele ude lipaind la contactul cu parchetul.
- Kaya! Pentru numele lui Dumnezeu te-am cautat atata timp! spune Jason respirand parca usurat. 
- Iubito, m-ai speriat asa de tare! De ce ai stat in ploaie? Hai sa te schimbi! spune Xander venind mai aproape de mine.
 Ma dau un pas in spate, ceea ce il face sa se opreasca.
- Ce cauti aici? spun taios si observ in ochii lui cum se destrama in interior. 
- Am vrut sa vin, sa iti explic, dar cand am aflat ca ai plecat m-am panicat. 
- Acum sunt aici. Poti pleca, spun rece. 
- Da-mi o sansa te rog, vreau sa iti explic! spune facand inca un pas.
- Nu! ma rastesc furioasa facandu-l sa tresara surprins. Nu iti dau nicio sansa pentru ca nimic din ce mi-ai spune nu m-ar incalzi cu ceva, daramite sa ma faca sa te iert! M-ai mintit si m-ai ranit! Nu aveti decat sa va mintiti singuri spunand ca a fost pentru binele meu dar eu nu va cred! spun uitandu-ma si la Jason fugitiv. 
- Nu renunt la noi asa usor! Nu renunt la tine Kaya! Poate ca te-ai obisnuit ca ceilalti sa plece cand ii alungi dar nu si eu! Stiu ca ti-am gresit dar asta nu inseamna ca nu voi lupta pentru o a doua sansa cu toate puterile! Te iubesc prea mult ca sa te las, spune prinzandu-ma de mana. 
    Lacrimile imi alunecau in siroaie pe fata.
- Vreau sa pleci, spun tremurand. Acum! ma rastesc la el si imi da drumul la mana.

   Ma mai priveste o data in ochi cu regret apoi iese pe usa.  Ma uit la Jason si vad ca vrea sa imi spuna ceva.
- Kaya,

     Nu il las sa termine ce are de spus ca fug pe scari in camera mea. Scap de hainele de pe mine si intru in dusul fierbinte de care aveam atata nevoie. Ma opresc din tremurat si imi imbratisez corpul firav sprijinindu-ma de peretele cabinei, plangand zgomotos.

*Peste doua zile *

      Alarma telefonului suna fara incetare. Ma stramb deschizand ochii si sunt primita cu bratele deschise de o durere ingrozitoare de cap. Scancesc cand incerc sa ma misc si stranut de doua ori. Muream de frig chiar daca eram invelita cu o patura foarte groasa. Imunitatea mea era extrem de scazuta ceea ce a facut raceala sa se lipeasca de mine ca o ciuma. Faptul ca eram departe de Xander nu ma ajuta deloc, ci ma facea sa ma simt si mai rau. Pe noptiera de langa pat erau doua pastile si un pahar cu apa. Singurul caruia ii ingaduiam sa intre in camera mea era tata, inca mai eram putin suparata din cauza ca nu a venit de Craciun, dar chiar nu aveam energia necesara sa il  mai resping si pe el. A tot incercat sa vorbeasca cu mine despre asta dar i-am spus si lui ce i-am spus si Rheei, ca vreau sa trec prin asta singura. La inceput nu a fost de acord dar stie ca sunt incapatanata asa ca pana la urma s-a dat batut si tot ce face e sa imi aduca mancare si pastile si ocazional mai verifica daca am temperatura. Iau pastilele si o gura de apa si ma ridic din pat. Imi simteam toti muschii din corp indurerati si imi era greata. Din totdeauna am urat sa fiu racita dar de obicei dura doar doua zile pentru ca aveam sistemul imunitar bun si puteam lupta cu raceala. Acum ma doboara. 

   Fac un dus rapid si ma imbrac cu o pereche de skinny jeans gri, un pulover negru si ma incalt cu o pereche de bocanci negri. Imi las parul ondulat liber si imi pun la gat o esarfa infinit gri. Imi iau geanta si cobor jos unde Jason statea in bucatarie. 
- E frig afara, nu vrei sa te duc cu masina? spune muscand dintr-un mar. 
    Dupa cateva secunde am rostit un "bine" sec indreptandu-ma spre iesire. Mi-am pus un palton negru pe mine in timp ce el se incalta.

- Nu mananci inainte?
- Nu, adaug la fel de sec iesind. 
 Inca muream de frig chiar daca aveam atatea pe mine iar caldura era pornita in masina.

- Esti cam palida, sigur esti bine?
-Da, spun rece si ies din masina.

     Adevarul este ca nu eram bine. Nu eram bine deloc. Aveam frisoane si temperatura probabil era crescuta. Ma simteam asa de slabita incat orice pas facut ma solicita. Tine in tine Kaya. O sa treci peste. Ai mai facut-o si inainte.  Imi repetam asta neincetat in timp ce mergeam pe holul gol. Se sunase deja si mai toti erau in clase. Insa ii puteam simti prezenta. Era pe hol. Simteam ca ma apropii de el si nu voiam asta. Ma opresc la dulapul meu luand o gura mare de aer si inchizand ochii. Nu realizasem ca incepusem sa merg alert, ceea ce m-a obosit. 
- Esti bine? vocea sa joasa si ragusita face ecou. 

    Nu.
    Era chiar in spatele meu. Imi pun palmele pe fata si ma sprijin de dulap. Inghit in sec deschizand ochii.

- Da, spun rece cautandu-mi manualul pentru ora care a inceput de vreo 5 minute. 
- Nu prea pari. Esti racita, de ce ai venit la scoala? Macar ai mancat ceva? spune cu o ingrijorare ce mai rau ma irita.
- Ce-ar fii sa-ti vezi de treaba ta!? Bine ca pana acum nu te-a interesat ce impact au actiunile tale asupra mea dar acum iti faci griji ca m-as putea simti rau! ma rastesc trantind usa dulapului si plecand. 

  Orele trec chinuitor de greu, cum aud clopotelul imi strang lucrurile si ies din clasa. Imi pun cartile pe care nu le mai folosesc in dulap iar cand il inchid o vad pe Samantha venind spre mine. Deja simt cum ma ia durerea de cap.
- Asculta antisocialo,  am aflat ca tu si Xander v-ati despartit. Sa stii ca de data asta nu o sa se mai intoarca la tine. In niciun caz nu cat sunt eu pe aici, spune privindu-ma urat. 
   Ochii mi se fac aurii si simt cum ma enervez.
- Am un loc  pregatit special pentru tine in Iad, nu ma face sa te trimit de acum acolo, marai printre dinti. 
  Aceasta pleaca in pas grabit spre cantina iar amintirea fetei pe care a facut-o cand mi-a vazut ochii ma face sa zambesc amuzata. Cand ajung acasa simt miros de mancare si simt cum mi se intoarce stomacul pe dos. Imi era foame dar si greata in acelasi timp. Decat sa ma fortez sa mananc si apoi sa vomit aleg sa sar peste masa aceasta si ma duc in dormitorul meu. Ma arunc in pat lasandu-mi corpul slabit sa se scufunde in salteaua moale si primitoare. Inchid ochii si somnul ma fura aproape instant. 

 Ce parere aveti? Vreau sa va multumesc din suflet pentru ca fara voturile si comentariile voastre cartea asta nu ar fi ajuns pe locul 1 in top Varcolaci. Multumesc mult de tot !