Demon cu sentimente

Capitolul 36

*Jason pov.*

*Dupa o zi*

- Jason ce naiba, ai zis ca va dura cateva ore! A trecut o zi si inca e ca o statuie! Singura imbunatatire e ca e in stare sa mearga si sa faca baie! spune Faye frustrata. 
- Si ce vrei sa fac? Sa o lovesc si sa sper ca isi va reveni!? Nici macar nu cred ca ne aude! ma rastesc nervos.
-  Jason trebuie sa manance, spune Chloe.
      Ma intorc in living unde sora mea statea pe canapea privind in gol.
- Kaya? Scumpo stiu ca iti e greu dar iti faci mai rau nemancand, spune mama lui Xander bland. 
     O privesc pe Kaya cum isi intoarce lent capul spre fosta Luna apoi se uita din nou la televizor in gol. Faptul ca s-a intors spre ea inseamna ca a auzit-o ceea ce e o imbunatatire.
- Voi merge sa aduc ceva de mancare, in regula? spune femeia iar sora mea aproba robotic din cap.
- E de bine, nu? spune Chloe.
- Nu stiu, spun confuz. Kaya vrei sa iti aduc niste apa? spun mergand la ea. Ma auzi?
        Continua sa se uite in gol, nedand vreun semn ca m-ar auzi.
- Nu inteleg. Pe mama ta o aude, ii spun lui Chloe confuz.
- Poate din cauza ca duce lipsa de dragoste materna? E prima data cand vad pe cineva reactionand asa la durere. 
- Poate ca nu o doare, spune Deb derutata. Poate ca nu simte nimic.
- Nu, o doare. Se simte asta in aura ei, spune Holden concentrat. As simti asta si daca ea ar fi in casa si eu afara.
- Nu pot sa o privesc cum sta ca o statuie! Trebuie sa facem ceva, spune Deborah.
      Intre timp mama lui Xander se intoarce cu un piept de pui la cuptor pe care il taie in bucatele. Ii duce furculita aproape de gura Kayei iar aceasta sta cateva secunde pana sa deschida gura.
-  Trebuie sa ii spunem adevarul! Nu merita asta!
- Nu! Daca am de ales dintre asta si o familie de vanatori renumita pentru omorarea perechilor voi alege asta. Nu imi expun sora la un astfel de pericol.  
- Atunci ce facem? spune Chloe exasperata.
- Nimic, spun trist.
- Cum adica nimic?
- Adica o lasam sa accepte situatia in felul ei si gata.
    Simt cum ceva in mine se rupe cand scot pe gura acea propozitie. 
- Bine, spune Chloe trista. 

*Peste cateva ore*


In urmatoarele ore incerc sa imi ocup timpul ajutandu-l pe Dean la munca de birou. Acesta incerca sa raspandeasca stirea mortii lui Xander cat mai repede pentru a afla si vanatorii. Ma duc in bucatarie si beau un pahar cu apa iar cand ma intorc o vad pe Kaya stand in fata usii de la biroul lui Xander. Observ ca incepe sa tremure si pana sa realizez ce se intampla ea scapa paharul pe care il avea in mana pe jos, obiectul facandu-se bucatele.
- E mort, sopteste si apoi incepe sa planga zgomotos.
         Alerg spre ea si o prind inainte sa cada cu genunchii direct in cioburile de la pahar. O duc cu grija pana la canapea si ne asezam amandoi.
- Jason doare, spune plangand.
- Stiu, soptesc netezindu-i parul. 

     Toti stateau acum la intrarea din living privind indurerati cum viitoarea lor Luna trece prin durerea cauzata de o moarte falsa. Imi doream asa de tare sa il gasesc pe Xander si sa il bat, dar stiam ca si el uraste planul asta, insa e cel mai sigur plan.
- Il vreau inapoi, va rog ! spune Kaya plangand. Nu il pot pierde!
         Mama lui Xander izbucneste in plans si inainte sa fie condusa de sotul ei in alta camera o aud soptind "Nu pot face asta". 
- De ce nu pot sa fiu fericita mai mult de doua saptamani? De ce trebuie mereu sa se intample ceva? Cu ce am gresit sa merit asta? Mai intai mama apoi el... nu inteleg, spune plangand. 
- Asa a fost sa fie, spun inghitind in sec.
- Vrei un pahar cu apa? Sau niste servetele? spune Deborah privind-o cu mila.
- Vreau sa fiu lasata in pace, spune si se ridica plecand in camera ei. 

 *Kaya pov.*


  Nu pot sa cred. Pur si simplu nu pot. De ce trebuie sa fim loviti fix cand ne e mai bine? Ma trantesc pe pat iar ochii imi fug spre noptiera de langa. Pe ea era o poza cu mine si Xander pe care ne-a facut-o mama lui de Craciun. Iau poza in mana atingand sticla rece. 
- Nu e corect. Nu ai dreptul sa-mi faci asta! Nu poti pleca! Trebuia sa imbatranim impreuna! Si sa avem copii! Sa te ia naiba Alexander Moore! Pe tine si pe afacerile tale! Te urasc! tip la final aruncand fotografia in perete.
      Rama se face bucati iar cioburile ajung peste tot prin incapere. Oftez incepand sa plang si imi bag mainele in par strangandu-l in pumni.
- Te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc... iar apoi ai disparut, soptesc plangand. 
- Kaya? Esti bine? Am auzit o bubuitura si...
- Nu pentru numele lui Dumnezeu! Nu sunt bine! Perechea mea a murit! strig spre usa.
- Te rog, lasa-ma sa intru. Nu vreau sa treci singura prin asta, spune Jason continuand sa bata la usa. 
- Poate ca merit asta. Am omorat atatea persoane, merit sa simt durerea. Dar el nu merita. Nu merita sa moara ca sa fiu eu pedepsita! strig plangand. 
- Nu meriti asta Kaya. 
-  Pleaca Jason. Du-te si stai cu Faye, nu stii cand soarta o sa ti-o fure.
- Nu merg nicaieri.
- Doar pleaca! Vreau doar sa ma lasati sa sufar singura, bine!? tip plangand.
- Voi fi aici daca ai nevoie de mine, spune Jason.
      Imi dau ochii peste cap si ma intind mai bine in pat luand perna pe care dormea el in brate. Mirosul sau inca era impregnat in ea. Oftez lasand alt set de lacrimi sa isi faca aparitia. Simteam durerea cu fiecare celula din corp. Era asa de sufocant incat abia puteam respira. Inchid ochii sperand sa adorm si peste o ora reusesc. 

- Kaya? aud o voce cu ecou si cand deschid ochii vedeam doar alb in jurul meu.
- Xander? spun confuza si apoi ii vad silueta stand cu spatele la mine la cativa metri distanta. Xan! spun si incep sa alerg spre el. 
     Cand ajung aproape de el totul se intuneca si albul se transforma in negru. Se intoarce si in piept avea o gaura din care curgea sange.
- De ce ai facut asta? spune tusind sange.
    Ma uit in jos la mana mea si vad un cutit plin de sange. Intorc privirea in sus si il vad pe Jason tinandu-si mainile la gat incercand sa opreasca sangerarea pe care se pare ca eu i-am provocat-o. 
- De ce suntem noi pedepsiti din cauza ta? spune si ma dau in spate incercand sa fug dar ma lovesc de ceva. 
 Ma intorc si vad in fata mea un cimitir. Cand ma uit pe pietrele funerare erau numele tuturor persoanelor la care tin.
-NU! tip plangand.

     Deschid ochii si incerc sa respir dar aerul refuza sa intre in plamani. I-am omorat!? Incerc sa ma dau jos din pat si sa ies dar panica pe care o simteam abia ma lasa sa ma misc. Imi simteam inima bubuind in urechi si imi auzeam respiratia sacadata. Ma uitam in jur pentru a gasi ceva care sa ma ajute dar imi simteam corpul aproape paralizat. Deodata usa cade pe jos si in camera intra Jason impreuna cu alte persoane. Incepeam sa vad in ceata si nu intelegeam de ce, ceea ce ma speria si mai tare. 
- Kaya linisteste-te! Esti in siguranta! spune Jason incercand sa ma imbratiseze dar ma zbateam.
- L-am omorat! Eu! spun plangand speriata. 
- Nu e vina ta. Kaya calmeaza-te esti in siguranta cu noi, spune strangandu-ma in brate.
- Nu pot! spun speriata. Am nevoie de el! Ajutor! 
- Kaya e in regula. Suntem aici pentru tine si o sa avem grija de tine, spune mama lui Xander prinzandu-ma de mana. Esti bine, sopteste bland imbratisandu-ma si netezindu-mi parul. 
    Mirosul ei era asemanator cu al lui Xander ceea ce m-a ajutat sa ma calmez iar faptul ca ma imbratisa imi conferea o oarecare siguranta. Am inchis ochii respirand lent si calmandu-ma. Nici nu mi-am dat seama ca plangeam pana cand mama lui Xander mi-a sters lacrimile. 
- E atat de greu, spun oftand.
- Stiu draga mea, spune dandu-mi o suvita de par dupa ureche. 

   Sincer nu am niciun argument care sa motiveze absenta mea in ceea ce priveste cartea asta . Imi pare foarte rau ca v-am lasat sa asteptati o luna si ceva mai ales tinand cont de sfarsitul capitolului trecut. Sper insa ca mai sunteti alaturi de mine si nu ati renuntat la carte! Ce parere aveti despre acest capitol?