Demon cu sentimente

Capitolul 39

     Cu trecerea zilelor ma simteam din ce in ce mai slabita si extenuata. Nu am mai mancat o masa consistenta de nici nu stiu cand. Singurul mod de a ma elibera de toate gandurile apasatoare care nu imi parasesc aproape deloc mintea este de a face sport. Asa se face ca alerg de aproape 30 de minute si simt ca o sa cedez. Intru in sala si ma asez pe o banca inspirand o gura mare de aer. Astept sa mi se calmeze bataile inimii iar apoi imi pun niste manusi si incep sa lovesc sacul de box din fata mea.

       Nu ma opresc nici cand simt ca ma ia ameteala si deodata vederea mi se incetoseaza si simt cum corpul imi cedeaza. Simt contactul dur cu pamantul si suspin cand vederea imi revine treptat acompaniata de durere de cap. Stau cateva minute pe jos privind tavanul apoi ma ridic incet. Intru in casa si sunt intampinata de tata.
- Iar ai fost la sala? spune incruntat.
- Poate.
- Kaya! Te suprasoliciti si corpul tau o sa cedeze! Macar mananca cum trebuie pentru ca ai nevoie de energie. 

     Cum il aud ca incepe sa ma certe imi dau ochii peste cap si ma intorc cu spatele, plecand in camera mea. Fac un dus si ma imbrac in ceva mai comfortabil. Ma bag in pat si ma invelesc cu patura pana in gat. Aud doua batai in usa si ma cert mintal pentru ca am uitat s-o incui. 


 *Jason pov.*

     Incepea sa ma ingrijoreze din ce in ce mai tare starea Kayei. Devenea tot mai slabita cu fiecare zi care trecea. Raceala parca nu o mai lasa in pace, refuza sa manance si pe deasupra mai petrecea si aproape 2 ore pe zi facand sport.Vedeam cum viata se scurge din ea ca nisipul intr-o clepsidra asa ca ma hotorasc ca nu o mai pot privi cum isi face rau si urc in camera ei. Bat de doua ori in usa si cand nu aud niciun raspuns intru. 

- Kaya? Putem vorbi? spun stand in tocul usii.

- Nu, vocea ei ragusita abia se aude. 

- Bine atunci tu nu voresti ci doar ma asculti, spun si inchid usa inaintand.

          Era invelita pana la gat. Singurul lucru pe care il vedeam era parul ei, aproape la fel ca al mamei, deoarece statea cu spatele la mine. Zambesc cand imi aduc aminte de fiinta care mi-a dat viata si privesc pentru cateva secunde in gol, in fata ochilor aparandu-mi imaginea ei. Ma trezesc din transa cand imi amintesc de ce am venit aici.
- Nu suport sa te vad asa. Cu fiecare zi care trece starea ta se inrautateste. Imi pare rau pentru lucrurile prin care ai trecut cand Xander a decis sa te minta. Dar in acel moment era cea mai sigura decizie si daca m-as intoarce in timp, nu as schimba nimic. Stiu ca nu vrei sa ma crezi cand iti spun ca a fost pentru binele tau, dar chiar asa a fost. Dupa moartea mamei, ma opresc cateva secunde pentru a strange puterea necesara ca sa continui, mi-am promis ca voi face tot ce imi sta in putinta ca tu sa fii in siguranta, protejata. Dar nu prea ma lasi sa te ajut, si atunci cand Xander mi-a spus de acel plan am simtit ca pot sa te ajut. Am urat ideea de moarte falsa din prima, dar stiam ca e cel mai sigur lucru de facut. Da, ai fi suferit, dar macar erai inafara pericolului iar familia aceea de vanatori nu ar mai fi venit dupa tine. 
         O liniste apasatoare se asterene in incapere si pentru o secunda am crezut ca a adormit dar a stranutat ceea ce mi-a dovedit contrariul.
- Atat am avut de spus. Sper sa ma ierti, spun si astept sa imi spuna ceva iar cand vad ca nu are de gand sa o faca parasesc camera.
   Cobor la parter unde Faye statea pe canapea privind abatuta in gol. Ma asez langa ea fara sa spun nimic.
- Trebuie sa facem ceva. Nu pot continua sa o vad cum trece prin asta singura. Se chinuie, si cu fiecare zi trecuta starea ei devine mai rea. Nu putem sta si sa asteptam sa se faca bine de la sine, pentru ca nu o sa se faca. Lipsa lui Xander o afecteaza mai mult decat vrea sa arate, spune Faye trista.
- Stiu, dar habar n-am ce sa mai fac ca sa o ajut. 
      Oftez obosit trecandu-mi o mana prin par.
- Stiu! spun ridicandu-ma deodata.
- Ce? spune Faye confuza.
- Ziua ei este peste 4 zile. Ce-ar fii sa mergem toti intr-o mini-vacanta la casa familiei de la munte? O luam pe Kaya si il luam si pe Xander fara sa stie. E imposibil sa nu se impace acolo!
- Esti un geniu! spune Faye sarutandu-ma fericita. Dar cum facem cu absentele? Adica cat o sa lipsim?
- Ok, o sa astept cateva secunde ca sa iti dai seama, spun asteptand rabdator.