Demon cu sentimente

Capitolul 47

    Ma trezesc ciudat de bine-dispusa, verificand daca Xander e langa mine. Nu era. Bineinteles ca s-a trezit primul. Sunt fericita ca de ieri am terminat tot tratamentul, si corpul meu se simte mult mai bine, desi tot nu aveam voie sa fac sport ceea ce ma omora. Imi fac rutina de dimineata, ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou alb de-al lui Xander ce imi venea cam ca o rochie, si cobor jos. Era liniste in casa, judecand dupa ora toata lumea era la antrenament. Simt miros de oua si ma las condusa de picioare spre bucatarie. Intru si imi vad iubitul aranjand niste farfurii cu omleta pe masa. 

- Gata somnul de frumusete, printesa? spune Xander zambind si apropiindu-se de mine.
- Printesei nu-i convine sa se trezeasca singura in pat, murmur si ii dau un pupic pe buze.
- Am vrut sa pregatesc micul dejun, Maria Ta, spune acesta si chicotesc amuzata.
- In regula, esti iertat, spun si il mai sarut o data apoi ne asezam pe scaune. 
     Mananc aproape tot din farfurie si ii servesc un zambet inocent lui Xander cand ma priveste cu ochii mici deoarece nu am mancat tot. 
- Am mancat mai mult decat de obicei, spun ca un copilas.
- In regula, cu rabdarea trecem marea, murmura ridicandu-se.
- Ce vrei sa facem? spun cand ma ridic si eu.
- Hmm, am o idee, spune si ma trezesc luata pe sus apoi pusa pe blat.
    Xander isi face loc intre picioarele mele, punandu-si mainile pe talia mea. Am chicotit sarutandu-l apasat. Cand ramanem fara aer acesta incepe sa coboare cu sarutarile, mai intai pe maxilar, apoi pe gat.
- Xan, daca vine cineva? murmur gatuita deoarece deja mi se ingreunase respiratia.
- Mai au doua ore de antrenament. Crede-ma, nu vine nimeni.
- Esti sigur?
- Mhm, murmura coborand cu sarutarile.
      Isi pune una din maini pe interiorul coapsei mele si urca lent. S-a zis si cu ratiunea mea. 

 ***

      Imi adun hainele de pe podeaua bucatariei si ma imbrac rapid, la fel facand si Xander. 
- Vezi? Ti-am zis ca nu o sa ne deranjeze nimeni, spune apucandu-mi talia si tragandu-ma spre el.
     Ma pupa pe frunte, apoi pe obraji, apoi pe nas, apoi pe barbie si abia dupa pe gura. Zambesc ca un copilas, deoarece asa face de fiecare data cand ma alinta. 
- Cat mai au pana se termina antrenamentele? spun odihnindu-mi o mana pe pieptul sau si privindu-l cu subinteles.
  Acesta priveste in gol cateva secunde apoi isi redirectioneaza atentia spre mine.
- Am vorbit cu Chase sa mai traga de timp, mai dureaza o ora.
- In biroul tau? spun zambind obraznic.
- Ti-am mai zis ca te iubesc? spune si ma prinde de talie ridicandu-ma in sus.
     Am chicotit fericita apoi mi-am incolacit picioarele in jurul trunchiului sau, acesta mergand cu mine in brate pana in birou. Dupa ce a inchis usa m-a lipit cu spatele de ea, sarutandu-ma si plimbandu-si mainile peste tot pe corpul meu. Si am luat-o de la capat.

   ***

    Ca si cum am fi folosit vreun cronometru, imediat dupa ce mi-am pus tricoul s-a auzit usa de la intrare. Mi-am trecut cu mainile prin par ca sa-l mai netezesc, privindu-l pe Xander care statea ravasit pe scaunul de la birou. 
- De ce nu te-am mai lasat sa conduci pana acum? spune expirand zgomotos.
     Am zambit oferindu-i un sarut inainte sa ies din birou. M-am dus in bucatarie unde mama lui Xander prepara ceva ce parea a fi tiramisu. Am inceput sa o ajut chiar daca insista ca se descurca.
- Cum mai e cu Klaus? intreaba in timp ce cautam un tel.
- Inca nu s-a acomodat cu ideea marcarii, de fapt a faptului ca fetita lui nu mai e fetita, dar o sa-i treaca, spun amuzata.
- Tatii astia, sunt exagerat de protectivi uneori, adauga femeia zambind.
- Nici nu mai zic de frati, spun dandu-mi ochii peste cap.
- Oh, da, daca cineva poate sa-i faca mai mult rau unui baiat decat un tata, acela este un frate.
- Nu-i adevarat, spune Xander intrand in bucatarie.
- Stim cu totii ca este, iubitule, spun mangaindu-l delicat pe obraz si zambindu-i.
- Ti se pare ca sunt exagerat de protectiv cu Chloe? Nu sunt.
- De-aia daca e fara iubitul ei in oras si nu ajunge pana la 1 dimineata acasa trimiti oameni dupa ea? spun ridicandu-mi o spranceana.
- Este periculos. Stii si tu ca e periculos ca o fata sau chiar si mai multe sa mearga undeva fara o prezenta masculina.
- Ce insinuezi, iubire? spun tragandu-l de tricou mai aproape de mine.
- Pai stii si tu diferenta dintre forta unei fete cu.... Oh, nu, se opreste cand realizeaza ce era sa faca.
- Vrei sa iti fac o demonstratie? Sa vezi in ce consta forta unei fete? 
- Nu iubita, si asa nu ai voie sa faci efort. In plus, stiu de ce esti in stare. Am gresit, sunt multe fete care au forta ce depaseste unii barbati.
- Asa credem si eu, spun si ma intorc la treaba mea.
    Mama lui ne privea zambind, avea o blandete in ochi ce ma facea sa ma simt in siguranta. Xander s-a intors in biroul sau, iar eu am ramas cu mama lui ajutand-o la treaba. 
Cand pranzul este gata aranam masa si ma duc in biroul lui Xander ca sa il chem. Acesta citea cu atentie o hartie si abia dupa ce mi-am dres glasul a observat ca mai e cineva in camera cu el.
- Da? spune privindu-ma curios.
- E gata masa, haide, spun indreptandu-ma spre scaunul pe care statea. 
- In regula, vin imediat, spune continuand sa se uite pe hartii.
   Cand am ajuns in fata lui am dat la o parte hartiile de pe birou si m-am asezat pe acesta.
- Mai am putina treaba iubire, vin imediat, spune punandu-si mainile pe coapsele mele si privindu-ma dragastos.
- Ai 5 minute, spun iar acesta da din cap.
  Imi prinde buzele intr-un sarut pasional ce ne lasa pe amndoi fara aer apoi imi ofera un pupic pe nas. 
- Du-te la masa ca ma distragi, vin si eu imediat, spune amuzat.
- Bine bine, spun zambind apoi ies. 

      In fix 5 minute usa biroului lui Xander se aude iar acesta se aseaza in capul mesei. Pe parcursul pranzului toti vorbeau intre ei povestind anumite lucruri, doar Xander parea abatut. 
- S-a intamplat ceva? il intreb.
- Nu, nimic, de ce?
- Esti abatut. 
- Ti se pare, spune pupandu-ma pe obraz si continuandu-si masa.
    Dupa ce o ajut pe fosta Luna sa stranga masa si sa spele farfuriile ma indrept din nou catre biroul lui Xander. Intru fara sa mai bat vazandu-l cu o hartie in fata si uitandu-se absent in gol.
- Ce s-a intamplat?  intreb indreptandu-ma spre el.
- Nimic iubire.
- Alexander, nu ma lua cu iubire, vad ca ai ceva. Ce este? Vreun conflict cu o haita? Ai nevoie de ajutor?
   Acesta ofteaza lasand hartia pe birou.
- Nu e niciun conflict. Am primit o scrisoare de la Consiliul Varcolacilor. Am fost instiintat ca voi participa la ultimul antrenament si totodata la probele pentru titlul de Alpha Suprem.
- Si nu e de bine?
- Se tin in Sicilia, si dureaza doua luni, iar vizitele nu sunt permise.
 Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare si m-am asezat pe scaunul din fata lui. Am inghitit in sec incercand sa nu las tristetea sa mi se vada pe fata.
- Rezistam noi doua luni. E vorba de titlul de Alpha Suprem. Asta ti-ai dorit din totdeauna. 
- Nu stiu ce sa zic, nu vreau sa te las singura doua luni. Nu dupa ce s-a intamplat data trecuta.
- Iar eu nu vreau sa fiu o piedica. Asta e visul tau Alexander, ce fel de pereche as fi daca nu as face tot ce-mi sta in putinta ca sa te ajut sa ti-l implinesti? Nu pot sa te las sa refuzi. In plus acum e diferit fata de data trecuta. Sunt mai puternica datorita marcarii. 
- Stiu, dar tot nu vreau sa  te las.
- Nu ai de ales. In plus, poti sa rezisti. Cand trebuie sa pleci?
- Intr-o saptamana.
    Durerea ce-mi apasa pieptul s-a intetit. Am inghitit in sec fortandu-ma sa zambesc.
- Atunci vom compensa in saptamana asta toata lipsa care urmeaza, spun zambind sireata.
- Imi place privirea asta, spune zambind.

    In primul rand vreau sa imi cer iertare pentru absenta mea la aceasta carte. Chiar imi pare rau ca a trecut atata timp si imi pare si mai rau ca nu stiu cand voi mai posta. Ma gandeam sa pun cartea in pauza pana am cateva capitole scrise, ca sa nu asteptati iarasi cateva luni pentru un singur capitol. Ce credeti?

 P.S.: Capitol necorectat!