Demon cu sentimente

Capitolul 40

- Poftim!? strig nervoasa. 
- Kaya nu te preface ca lipsa lui nu te afecteaza pentru ca in mare parte motivul pentru care corpul tau e inca slabit si nu poate lupta cu raceala este pentru ca iti folosesti energia pentru a-l respinge pe el. Asa, daca veti sta in aceeasi cabana nu il vei putea evita o saptamana intreaga, spune fratele meu exasperat.
- Pariu? spun si merg la portbagaj scotandu-mi geamantanul. 
     Mi-am indreptat cateva secunde atentia spre avionul ce ne astepta, si atat mi-a trebuit. Am inghetat cu mana pe manerul valizei privind spre Xander. Acesta se uita deja spre mine cu o privire plina de regret si dor. Mi-am inghitit nodul din gat mutandu-mi privirea pe barbatul ce venea spre mine pentru a-mi lua valiza si a o duce in avion. I-am dat valiza iar inainte sa pornesc m-am intors spre fratele meu si i-am aruncat o privire ucigatoare.
    Am trecut pe langa Xander inainte sa urc in avion, mirosul sau specific de brad invadandu-mi narile si facandu-mi corpul sa vibreze din cauza dorului cauzat de lipsa acestui parfum pe care il iubeam asa de mult. Am inghitit in sec continuandu-mi drumul si sperand ca el sa nu fi observat ce efecte are prezenta lui asupra mea. Am mers pana la cel mai departat loc, in fundul avionului. M-am asezat acolo privind pe fereastra. La scurt timp au intrat si cei trei, Jason si Faye asezandu-se impreuna la vreo trei scaune in fata mea iar Xander, normal, s-a asezat pe scaunul din fata mea. Am inghitit in sec simtind cum inima mi-o ia la goana si respiratia mi se ingreuneaza. Ma ridic de pe scaun din dorinta de a fi cat mai departe de el si Jason decide sa faca pe curiosul.
- Unde mergi? 
- Mi-e somn, ma duc sa dorm putin, spun indreptandu-ma spre compartimentul avionului destinat odihnii. Lipite de cei doi pereti laterali ai avionului erau patru paturi. Ma asez pe unul din ele holbandu-ma la tavan. Somn pe naiba, doar un miracol m-ar face sa adorm. 
     Restul drumului am stat in pat, meditand la moduri in care l-as putea evita pe Xander pe parcursul vacantei. Stomacul mi se strangea dureros de fiecare data cand imi mai venea o idee dar sa fiu al naibii de mai am de gand sa-mi ascult inima, e proasta si irationala, cred ca trebuie sa o duc la reparat. 
  Avionul opreste pe pista de aterizare si suntem anuntati ca zborul a luat sfarsit. Ies din avion observand ca Xander ma astepta cu bagajul meu dupa el. Il privesc in ochi cateva secunde apoi oftez continuandu-mi drumul. Dau sa imi iau valiza dar o trage putin inapoi spunand un ""Lasa ca ti-l duc eu" obosit. Incuviintez pentru ca nu aveam chef sa ma cert cu el si ne indreptam spre masina inchiriata de Jason, un Range Rover alb.
   Ma pun in spate cu Xander langa mine, ceea ce imi sporea nelinistea interioara deja existenta, si ii arunc lui Jason o privire urata cand acesta se uita spre mine prin oglinda retrovizoare. Drumul a durat cam 50 de minute iar cand am ajuns m-am dat jos din masina disperata dupa o gura de aer pentru ca simteam ca ma sufoc in masina. Privesc vila ce se inalta impunatoare in fata noastra incercand sa imi amintesc ultima data cand am fost aici. Mama iubea casa asta. Umbra de durere ce imi acaparase sufletul se trezise la viata odata cu amintirile cu mama. Simt cum amintirile ma navalesc si nu ma mai simt asa de stabila pe propriile picioare asa ca ma sprijin de masina din spatele meu.
- Kaya esti bine? spune Jason ingrijorat prinzandu-mi incheietura.
- Da, doar ca nu am mai venit aici de cand..., nu am puterea sa continui asa ca ma rezum la a ofta din adancul sufletului.
- Stiu, spune Jason cu o tenta de tristete in glas. 
- Sa mergem, spun dupa cateva secunde apucandu-mi bagajul si pornind pe aleea ce duce spre intrarea in casa.
   Las bagajul in hol si stau o clipa reflectand la caldura primitoare si la mirosul de vanilie din jur. Urc cu valiza in camera mea, constatand cu bucurie ca era la fel cum am lasat-o. Peretii erau bej, decorati ici colo cu cate un tablou, patul imens din partea stanga a camerei avea aceeasi lenerie alba cu auriu pe care mi-o aminteam si din el puteai vedea prin usile din sticla ale balconului padurea de brad ce inconjura casa. Merg la dulap si imi scot hainele din valiza, punandu-le acolo apoi imi iau schimburi si fac o baie lunga si relaxanta. Ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti largi de catifea negri, un hanorac largut gri ce imi ajungea putin mai jos de talie si in picioare imi pun doar niste sosete pana la jumatatea gambei gri cu fulgi de nea pe ele. Nu ma mai incalt cu nimic si cobor jos. In living erau Faye si Jason stand imbratisati pe canapea. Simteam cum ma cuprinde o stare de ameteala asa ca m-am asezat pe fotoliul din fata lor.
- Esti bine Kaya? spune Jason incruntat.
- Da. De ce? spun confuza incercand sa ignor faptul ca toata camera se invartea cu mine.
- Esti foarte palida. Vrei sa iti aduc niste apa? spune el ridicandu-se.
- Nu, nu, sunt bine, spun fortand un zambet.
      Simt imediat ca nu ar fi trebuit sa spun acele cuvinte si fug la baie, eliberandu-mi stomacul de tot ce m-am chinuit sa mananc. 
- Ce s-a auzit? aud vocea inconfundabila a perechii mele si incui usa de la baie apoi ma intorc la closetul ce probabil o sa devina cel mai bun prieten al meu pe parcursul sederii noastre aici. 
   La scurt timp dupa ce am inchis usa s-au auzit niste batai. 
- Kaya? Ai patit ceva? vocea ingrijorata a lui Xander imi face stomacul sa se stranga determinandu-ma sa mai vomit o data. 
- Pleaca, spun tusind.
- S-o crezi tu ca te las sa ma respingi si saptamana asta. Vomiti cumva? 
- Nu! spun repede. 
    Ma ridic cu greu de jos si imi clatesc gura. Ma indrept spre usa si imi lipesc urechea de lemnul rece, incercand sa aud vreun semn cum ca Xander ar mai fi acolo. Rugandu-ma sa nu fie deschid usa si pasesc si din neatentie ma izbesc de pieptul sau. Ma dezechilibrez surprinsa si daca nu m-ar fi prins el de talie, probabil as fi cazut. Ochii sai mi-au analizat fata incet, parca dorind sa memoreze fiecare trasatura, oprindu-se apoi la ochii mei si privindu-ma intens. Inima a inceput sa imi bata mai tare si abia mai puteam sa respir. Inghit in sec, atingerea sa arzatoare pe spatele meu pornind un razboi intre minte si inima.
-Nu esti bine, constata trist.
      Eu nu am stat sa-i analizez fata ci l-am privit doar in ochi. Ochii aceia verzi care erau mai tot timpul deschisi la culoare acum erau inchisi, tristi, si isi pierdusera stralucirea. Ma trag cu greu din bratele sale mutandu-mi privirea in podea si trecand pe langa el. L-am auzit oftand ceea ce a facut ca durerea din pieptul meu sa ma apese mai tare. M-am asezat pe fotoliu aruncandu-i lui Jason o privire urata cand am realizat ca imi analiza fata pentru a vedea daca am ceva. 
- Sunt bine, Jason, murmur si ma infofolesc cu o patura.
- De aia stai cu patura pe tine desi e cald de mori in casa? spune ridicand o spranceana.
- Sunt mai friguroasa de fel, spun uitandu-ma in alta parte.
- Nu, esti slabita, adauga suparat.
- Ba nu. Sunt bine!
- Pe cine incerci sa convingi asta? Pe mine sau pe tine?

       Ma uit urat la el si plec inapoi in camera mea. Ma intind in pat obosita si ma incrunt la amintirea ultimei sale replici.Auzi la el, pe cine incerc sa conving. Nu trebuie sa conving pe nimeni nimic. Se aud doua batai in usa apoi vocea perechii mele sparge linistea din camera.
Inchid ochii prefacandu-ma ca dorm.
- Stiu ca nu dormi.
Rahat.
- Nu am venit sa vorbim, desi as vrea sa o facem, se lasa tacerea cateva secunde apoi continua. Ti-am adus de mancare. 
 Aud cum pune tava pe noptiera din spatele meu si ofteaza.
- Poate sunt in stare sa inchid ochii la faptul ca ma respingi din tot sufletul, dar nu sunt in stare sa stau degeaba si sa privesc cum te autodistrugi. Esti slabita Kaya, incearca macar sa mananci, te rog. 
  Vocea sa indurerata imi face lacrimile sa se adune in colturile ochilor. Tradatoarele!
- Cand esti gata sa nu ma mai respingi te rog sa ma lasi sa iti explic, spune si ii aud pasii. Te iubesc Kaya. Nu o sa iti dau drumul asa de usor, spune apoi iese. 

     Dupa ce ii aud pasii pe hol indepartandu-se oftez dand frau lacrimilor ce asteptau sa iasa de mult timp. Plang zgomotos timp de probabil doua ore ce au parut a fi ani, dupa care din cauza oboselii am adormit.

   Pareri? Ma gandeam sa fac un Q&A deci daca aveti intrebari le puteti lasa in comentarii si voi raspunde la ele in capitolul urmator. Nu uitati sa votati daca v-a placut, inseamna mult pentru mine! <3