Ziua asta a început ca oricare alta, cu o mică diferență. De dulăpiorul meu stă rezemată o tipă.
Mda, mă rog, în mod normal asta ar trebui să fie memorabil dacă aș fi un tocilar plin de coșuri care nu e observat niciodată de blonde cu ochi verzi, ca cea care a pus stăpânire pe vestiarul meu. Nu sunt vreun tocilar, dar tipa tot nu are ce căuta acolo.
Apropiindu-mă mai mult, constat că nu mi-e cunoscută. Și parcă...
- Oh, acum nu mai verși cafele, nu? Sau ai vreo slăbiciune pentru fetele care circulă pe Time Square?
Așa deci. Pisicuța sălbatică a aterizat în fața vestiarului meu. Ar fi o minciună să zic că nu m-am gândit la ea în ultima vreme. Felul în care a reacționat atunci și în care se uită la mine acum, ei bine... presupun că mă voi distra puțin semestrul ăsta. Nu sunt expert în îmblânzirea pisicuțelor, dar cred că voi face o excepție pentru ea.
- Adevărul e că prefer tipele cu paltoane albe. Se confundă cu peisajul.
Îmi aruncă o privire tâmpă, de parcă nu se aștepta să am vreun strop de simț al umorului. Poate că arat ca un gangster hispanic, dar nu sunt.
Deschide gura să îmi dea replica sau poate pur și simplu o cască la frumusețea mea răpitoare, dar micul taifun blond care se întâmplă să fie sora mea își face apariția, urmată îndeaproape de Leon.
Săracul de el! Dacă tipa de care e îndrăgostit lulea nu era soră-mea, poate c-aș fi fost tentat să mă iau puțin de balele care îi atârnă în colțul gurii când se uită la ea.
Totuși, pentru că o altă blondă stă rezemată de dulapul meu, mă simt generos astăzi și nu spun nimic. Însă ziua abia începe.
- Emma! Te-am căutat peste tot! Ai dispărut cam brusc din secretariat, dar nu-i nimic, acum avem anatomia.
Cum nimeni nu reacționează la replica Lolei, aceasta îmi aruncă o privire încruntată, de parcă eu aș fi vinovat că pisica căpoasă din fața noastră, a cărui nume aflu că e Emma, a părăsit-o adineauri.
Cu un oftat teatral, tipa în cauză se desprinde de vestiare, lăsându-mi spațiu să pot lăsa cărțile. Nu înțeleg de ce nu se folosește de moment ca să o șteargă, fiindcă e clar că asta își dorește, până când nu întreabă, impacientată, unde e laboratorul.
- Vino cu noi!
Lola o apucă de mână târând-o, aproape la propriu.
Le urmăm și noi și intrăm în clasă când se aude soneria. Toți ne așezăm la locurile noastre, numai pisicuța pare dezorientară. Într-un final se așează în prima bancă, exact înainte să intre Hallmark pe ușă. E o profesoară destul de tânără și e de departe profesoara mea preferată, chiar dacă proiectul pe care l-am făcut semestrul trecut cu Monica Presscot mi-a stors și ultimul strop de răbdare. Și că tot veni vorba de Monica, încă stă în cealaltă parte a clasei și încearcă să îmi facă ochi dulci. În trecut era interesată doar de Leon, dar cum toată lumea s-a prins că el e irevocabil îndrăgostit de Lola, acum eu sunt ținta. Măcar nu stau cu ea în bancă, cum face Trent la chimie.
Doamna Hallmark o observă repede pe Emma și o pune să se ridice în picioare și să se prezinte. Cu ocazia asta aflu că face optsprezece ani peste doua săptămâni și că locuiește în Green Park, ca mine. Oare care ar fi șansele să fim vecini?
După ce o așează în bancă, profesoara trece la treburi mult mai interesante.
- După cum bine știți, în fiecare semestru avem un proiect pe grupe. Semestrul trecut ați fost muncitori, majoritatea, dar semestrul acesta regulile se schimbă. În primul rând, să extragem bilețele cu nume.
Cu excepția Monicăi, sunt mulțumit cu oricine, chiar și cu pisicuța. Însă, norocul nu e de partea mea astăzi.
- Prima echipă va fi formată din Daemon Blackmoon și..., lungește profa suspansul, extrăgând un alt bilet, ... Leonardo York.
Nu am picat cu pisicuța, dar nu mă declar nemulțumit. În schimb, Leon...
- Nu e corect! Vreau încă o extragere, nu se poate altcumva!
Câțiva chicotesc pe seama lui, dar Hallmark nu face decât să îl privească peste ochelari.
- De ce, York? Am fost mulțumită când nu ai făcut experimente pe colega ta, semestrul trecut; acum e timpul unui nou coechipier.
Nu vreau să fiu rău, dar cred că și Lola se bucură că nu face echipă cu el. Adică, zâmbetul ei subtil și amuzamentul care i se citește în ochi nu denotă prea mult regret.
Următoarele bilețele ies cu rapiditate. Trent ajunge cu Elena, iubita lui, spre marea încântare a celor doi. Apoi, scorpia de Monica nimerește cu Gemma și presimt că cea dintâi va avea câteva extensii în minus când proiectul lor va fi terminat. Dar surpriza zilei vine prin penultima extragere. Iubita mea surioară va face echipa cu nimeni alta decât pisicuța înțepată.
Când aud asta, zâmbetul meu adresat Emmei e atât de întunecat încât blonda își îngustează ochii verzi spre mine, neînțelegând victoria mea.
Cât timp îi arunc Lolei o rugăminte și un zâmbet frumos, noua ei prietenă va fi la picioarele mele.
***
În pauza de prânz, Emma nu reuşeşte să mă mai evite, pentru că Lola are grijă să o aducă la masa noastră. În trecut aveam un scaun liber pentru fetele pe care le mai aduceam cu noi, dar de când Lola şi Leon sunt împreună, iar Trent şi Elena la fel, nu mai are cine ocupa acel loc. Am vaga presimţire că va deveni locul permanent al Emmei.
Aşezată lângă mine, mă ignoră până când mă aplec spre ea ca să-i şoptesc:
- Presupun că ne vom întâlni destul de des de acum încolo...
Îmi aruncă o privire de gheaţă, dar tot nu reuşeşte să mascheze o urmă de iritare.
- Doar pentru că luăm prânzul împreună? Nu te supraestima, brunetule.
La noul zâmbet victorios şi puţin, doar puţin, înfumurat, pe care i-l adresez, rămâne descumpănită.
- Nu la asta mă refeream, pisicuţă. Suntem vecini, nu ştiai?
CITEȘTI
Cânt iubire
Romance(Finalizată) Toți știm poveștile cu fete bune și băieți răi, dar cum rămâne cu poveștile cu suflete îndurerate și inimi negre...? Emma Hepburn se considera o adolescentă normală până acum câteva luni. Născută și crescută la Londra, Emma primește o l...
