Capitolul 4

1.1K 71 2
                                    

   * La media Daria *

   Unde eram?Pe o campie.O campie intinsa cu foarte multe flori galbene,roz,rosii si albastre.Cum am ajuns aici?Nu stiu,dar sa fiu sincera nu-mi prea pasa.De ce eram imbracata intr-o rochie alba si moale ca zapada?Habar n-am,dar nu ma plang.Eram aici de zile intregi.Ma plimbam printre florile care aveau un miros ametitor.Ce moi sunt!Uneori ma mai transform in lup doar pentru simpla placere de a simtii firele moi si catifelate ale ierbii cum imi mangaie pernitele labutelor mele,pentru a simti cum frunzele si florile imi gadila subtil blana moale de un albastru stralucitor.Aici era numai fericire.Nu exista frica,suparare,ura sau manie.Imi placea,iar faptul ca ori de cate ori m-as fi transformat,rochita mea era intacta,era absolut minunat.
   Eram intr-una din momentele in care alergam pe campie nestingherita,in forma mea de lup,atunci cand am vazut in departare o fata.O fata care semana cu mine.O mai vazusem.Unde?Nu stiu.Nu imi pot aminti.M-am apropiat grijuliu de ea.
  -Cine esti?o intreb pregatita sa ma transform inapoi in om,daca s-ar fi speriat.
  -Tu stii cine sunt.Aceasta campie e o capcana.Nu te lasa prinsa in mrejele ei.
  Ce tot vorbea femeia asta.Pun pariu ca-i lipsea o doaga.Cum adica aceasta campie e o capcana?Iar eu habar n-aveam cine e?
   -Te rog sa ma scuzi,dar eu nu stiu cine esti,ii zic incercand sa fiu politicoasa.
   -Of,atunci chiar trebuie sa fac asta...,isi spuse mai mult pentru sine.Parea ca nu stie ca vorbeste cu voce tare.Da...sigur era nebuna.
   -Imi pare rau,mi se adresa ea.
   Inainte sa pot face ceva,fata ma atinse pe mana.Mi-am revazut trecutul,toate momentele placute sau nu,mi-au trecut prin fata ochii lor.
  -Mi-am amintit!tip eu fericita.Mi-am amintit.Multumesc mult!...Eliza,dar tu nu esti moarta?
  -O,ba da.Dar sunt acum o parte din tine.
  -Ce?Cum adica esti o parte din mine?
  -Acum nu avem timp de explicatii,imi zise ea grabita.Trebuie sa inveti sa-ti controlezi puterea.
  -Dar,ce putere?
  -Pai...hmm...cum sa-ti zic?...Tu ai puterea de a controla tot ce tine de apa si pamant.Adica poti controla si gheata si apa si pamantul.Dar eu nu te pot invata nimic.Trebuie sa te duci la haita din padurea Amazoniana.
   -Exista lupi in padurea Amazoniana?
    -O,da si inca multi!Tine asta mereu cu tine.Nu o pierde,imi zise si imi dadu o piatra ciudata albastru cu negru.
    M-am trezit.Ma uit in jur confuza.Ce se intampla?Unde sunt?Ah...si de ce ma doare asa de tare capul?Ah...Zici ca m-a lovit o placa de otel direct in crestetul capului.
    Ma ridic in capul oaselor si analizez mai bine "camera" care de fapt era o celula.Peretii erau din piatra la fel ca si podeaua,iar singurul lucru care lumina camera era o torta pusa intr-un suport din metal prins de perete.Zidul din fata mea era facut din gratii de metal.
   M-am dat jos din ceea ce parea a fi un pat destul de normal,singura diferenta fiind ca era pictat tot cu ...sange.Am sarit in spate,scarbita.Din cauza sperieturii incep sa-mi amintesc tot ce s-a intamplat.Imi duc mana la cap.Nu mai am nimic.Nu e niciun semn ca as fi fost vreodata lovita,dar nu stiam unde e piatra.Am intrat in panica,pana cand mi-am dat seama ca o tineam in mana.Am rasuflat usurata.La gat aveam un lantisor.Am pus mica piatra albastra-neagra in locul lebedei-pandantiv si am simtit cum imediat ma linistesc.
   Ma apropii de gratii.Incerc sa le ating,dar nu pot.Sunt aruncata pana in celalalt colt al camerei de un electro-soc foarte puternic.Am inceput sa plang,dar mi-am sters repede lacrimile.Daca ma supravegheau,ceea ce era aproape sigur,nu voiam sa le las satisfactia de a vedea cat de mult ma afecteaza.
   -Hey,le strig eu cat pot de tare.Nu pot sa ma duc si eu la baie?
   O voce de femeie se auzi dintr-un difuzor ascuns cine stie pe unde.
   -Ba da.Dar iti trebuie mai intai un gardian,imi zise apoi disparu lasandu-ma sa astept in liniste.
   Dupa aproximativ 5 minute un gardian se apropie de usa si o deschise.
   Cand a venit sa ma ia din celula,mi-am dat seama,cu ajutorul tortei,ca gardianul era...Caleb.

O fata ciudata.O lupoaica specialaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum