O fata ciudata.O lupoaica speciala

Capitolul 6

    Am auzit un urlet care imi ingheta sangele in vene.Deodata m-am simtit mult mai usoara.Toti vampirii se dadusera jos de pe mine si acum isi tineau mainile peste urechi pentru a nu auzi sunetul.Am inceput sa marai si sa gem.Nici eu nu ma impacam prea bine cu zgomotul.Am cautat sursa prin incapere.Ochii mei de varcolac erau perfecti pentru astfel de treburi.
   Am cautat ceva timp pana cand am observat ca erau 3 oameni...ba nu,vampiri care aveau 2 boxe.Cei trei erau...Caleb,Daniel si Ely.Stateau ascunsi in spatele unui zid.M-am indreptat spre ei,fiind nevoita sa imi pun mana pe urechi pentru a putea inainta.Ely m-a vazut si mi-a aruncat o pereche de dopuri pentru urechi.Am mimat un multumesc si le-am facut semne ca sa inceteze.Ei m-au ascultat.Am fugit rapid de acolo.
   Un vampir m-a prins de bluza si m-a intors spre el.Era plin de sange.Caleb se intoarse si il observa.Cu miscari rapide si sigure ii smulse capul de pe umeri,stropindu-ma cu sange.M-am ridicat rapid si am pornit sa alergam iar.Pe drum mi-am facut destul curaj incat sa vorbesc cu Caleb si astfel i-am multumit.El prefera doar sa se uite la mine si sa zambeasca.M-am simtit prost pentru ca il respinsesem si pentru ca nu-l crezusem.Acum nu mai voia nici sa vorbeasca cu mine.Am continuat sa alerg simtind cum in urma mea ramane cate o particica mica din inima mea sfaramata.
   Daniel se intoarse spre noi.
   -Ar fi mult mai bine daca te-ai transforma.In forma asta nu faci decat sa ne incetinesti.
   Stiam ca are dreptate,dar nu aveam alte haine.Totusi viata mea era mai importanta decat a unor haine in plus erau pline de sange.
   Am incuviintat si am inceput sa ma concentrez.Am simtit durerea obisnuita si mi-a arcuit spatele,apoi ca prin minune nu mai eram om.Eram un lup imens,albastru.Am inceput sa alerg mai tare.Si vampirii la fel.
   Dalele de piatra erau reci,dar labutele mele ma ajutau,eu resimtindu-le calde si tocmai bune de alergat.
   Intr-un tarziu am iesit afara la aer curat.M-am uitat inapoi.Nu parea sa ne fi urmarit careva.M-am oprit putin mirosind aerul.
   -Ce s-a intamplat,ma intreba Ely?
   Parea ca cineva strain era prin apropiere.Nu stiam cine e.
   -E cineva aici,ii spun eu stramband din nas.Ne urmareste.
   Ely se uita prin jur.
   -Baieti!Stati putin.Rachel spune ca cineva e prin apropiere!le striga ea celor doi ametiti.
  Daniel se intoarse.
   -Mda...am fi stiut si noi daca cineva era prin apropiere.Din cate stiu avem mai multa experienta decat...
   Nu mai apuca sa termine,caci ceva mic si zburator se apuca sa-l traga de par.Era o zana.
   -Au,au!Gata termina!Am spus...
   Dintr-o data aparura si mai multe si il acoperira complet pe Daniel.Am inceput sa rad.Mai aveam unpic si cadeam din picioare(labute).Dar oricat ar fi fost de amuzant era prea riscant sa stam aici.Asa de aproape de ceilalti vampiri.Am urlat.Un urlet lung si rasunator.Zanele se oprira si se intoarsera spre mine.Spre surprinderea mea nu ma atacara,ci se inclinara,apoi imi spusera:
   -Tatal dumneavoastra ne-a trimis ca sa te ajutam sa ajungi la haita din Padurea Amazoniana.
   -Tatal meu?Dar...tatal meu e mort!
le raspund eu incurcata.
  -Asa este,dar noi suntem comunicarea dintre cele doua lumi,cea de aici si cea de dincolo,imi raspunsera calme.
  -Inteleg...Dar acum nu pot sa plec.Ei m-au salvat.Trebuie sa-i rasplatesc.
  -Nu am zis ca trebuie sa pleci acum cu noi.Asa este.Ei te vor ajuta mai mult decat am fi putut noi,zanele.Dar te vom supraveghea,imi raspunsera ele apoi disparura.
  M-am intors spre ei.
  -Haideti,trebuie sa fugim de aici.
  Ei au incuviintat.Am pornit sa alergam iar.Imi placea cel mai mult padurea.Eram in elementul meu.Adoram senzatia de siguranta si stapanire de sine pe care mi-o dadea pamntul tare si rece de sub labute.Adoram sa vad miscarea frunzelor si crengilor atunci cand blana mea moale le atingea,dar si cum animalele speriate fugeau care incotro vazandu-ma.Adoram...tot.
   Ne-am oprit la un moment dat intr-un luminis.Acolo se afla o casa mare din lemn.Avea 3 etaje si o terasa.Era absolut minunata.Deocamdata nu era nimeni in ea.
   Am intrat.Era foarte spatioasa.Camera in care eram semana cu un living.Avea un semineu imens deasupra caruia se afla o fotografie cu un barbat slab,cu mustata si foarte serios.In fata semineului se afla o canapea de 6 persoane,din piele neagra.Pe semineu se afala un televizor imens cu ecran plat probabil foarte scump.Am observat un hol care ducea,speram eu,spre o baie.
   -Wow!Imi place!Unde pot gasi niste haine si o baie?ii intreb eu.
   -Usa din capatul holului,imi raspunde Ely.Uite aici niste haine,spuse si imi intinse o bluza alba,larga facuta dintr-un material moale,asortata cu niste blugi negrii.
   -Multumesc,ii spun eu luandu-i hainele din mana.
  Am intrat in baie.Nu era foarte mare.Peretii erau de un albastru inchis,iar podeaua rosie-sangerie.M-am transformat inapoi in om si m-am bagat sub dus.Am pornit apa calda si am lasat-o sa ma invaluiasca.
   Dupa baie,mi-am pieptanat parul si m-am imbracat.
  Am iesit,inchizand usa dupa mine.
  Pe canapea era Caleb.M-am apropiat.
  -Caleb...Imi pare foarte rau!Te rog iarta-ma!
  -Nu e nimic.Eu te...
  Dar inainte de a mai spune ceva mi-am adunat tot curajul si i-am aplicat un sarut scurt pe buze,apoi m-am indepartat zambind cu coltul gurii.El ramasese inmarmurit.