O fata ciudata.O lupoaica speciala

Capitolul 13

     Caleb POV
 
    Ma indepartez de infumuratul ala de alpha.Inca nu pot sa cred ca am cedat si nu i-am spart dobitocului cativa dinti.
    Observ ca ceilalti licantropi s-au risipit fiecare la treburile lor imediat cum cearta s-a terminat.Ei bine,eu ii felicit!Stiu sa tina la sanatatea lor.Nu de alta dar nu m-as fi abtinut sa nu lovesc pe cineva.Ma voi plimba putin inainte de a asculta mustrarile surioarei mele...
   Au trecut in jur de doua ore de cand ma plimb.A venit timpul.Ma indrept spre fratele si sora mea.Stiu ca mai ales Ely ma va mustra.Mda...putin imi pasa.In momentul asta nu vreau sa fac altceva in afara de a o ingrijii pe Rachel,micuta mea.Ma,fraiere,Rachel e orice vrei tu inafara de micuta ta!Iar tu?Ti-am zis sa dispari!ii strig furios in minte.Idiotule,cretin mai esti!Daca as disparea,nu ai mai exista!Se pare ca nu ma inteleg deloc cu minunata mea constiinta.Mda...asta era tot ce-mi lipsea.Deja nu mai e nevoie de Ely pentru a ma mustra.Acum am pe altcineva ca sa faca asta.Minunat!
   Intr-un sfarsit ajung si eu la fratii mei.
   -Hey,le spun eu.
   -Hey?Idiotule te-ai bagat in cel mai mare bucluc din viata ta!tipa Ely la mine.Ce v-am zis?Va tipa.
   -Usor,surioara!El nu s-a bagat fara motiv in bucluc,incearca Daniel s-o linisteasca.Macar el intelege.
   -Multu...
   -El s-a dus acolo pentru Rachel,spune si afiseaza un zambet diabolic pe fata.
   Simt cum rosesc.Doamne minunatul meu fratior e asa de...ah!Dar are dreptate!Constiinta idioata,normal ca are!Tocmai  asta urasc!Sa aiba Daniel dreptate.
   -Ba nu,ii spun revoltat.
   Observ cu Daniel isi mareste ranjetul.As vrea asa de tare sa il sterg de pe fata lui...
   -Serios?Atunci spune-ne si noua un nenorocit de motiv pentru care
te-ai dus asa de nepasator pe un teritoriul unei haite de varcolaci!imi ceru el calm.
    La naiba!Nu puteam sa-i dau un raspuns!Am scrasnit din dinti.
    -Te voi...
    Nu am apucat sa-mi termin amenintarea ca se auzi un tipat.Il mai auzisem inaite.Era a lui Emily. Mai arunc o ultima privire inspre fratii mei,apoi ma inorc si incep sa alerg.
    Stiam cat de mult inseamna fata asta pentruRachel,tocmai de aceea nu voiam s-o las sa pateasca ceva.
    Imi faceam loc cu coatele printre varcolacii adunati in fata cladirii,apoi inainte sa ma poata opri cineva,am intrat pe usile mari din metal.Am gasit-o pe Emily pe hol.Incetase sa mai tipe,dar acum sarea de colo colo fara a tine cont de nimeni si de nimic.Nici macar nu m-a bagat in seama.
    Ii pun o mana pe umar pentru a-i atrage atentia si o intreb:
    -Ce s-a intamplat?De ce tipai?ma  uit ingrijorat spre ea.
    -Pai...Rachel si-a gasit sufletul pereche care este...fratele meu!!!!!tipa ea fericita.
    Spre deosebire de ea,eu nu eram fericit.Ma simteam ca si cum cineva tocmai imi daruise jucaria pe care o doream cel mai mult,apoi mi-a luat-o fara sa-i pese de nimic.Totul se naruia in jurul meu.Nu stiam ce sa fac.Intr-un final,observand cum se uita Emily la mine,ii dau drumul umarului sau si imi las bratele sa cada fara vlaga pe langa corp.Mergand ca un robot ma indrept spre usa unicei camere din cladire.Oftez apoi o deschid.Nu stiu de ce am facut asta.Poate voiam sa o vad pe Rachel inca odata sau poate doar voiam sa ma conving de spusele lui Emily.Nu stiu,dar cert e ca atunci cand am vazut-o pe Rachel si pe Davis cum se saruta am inteles ca eu nu am absolut nici o sansa.Simt cum ceva din mine se prabuseste si ma lasa de izbeliste.Dau sa ies,dar atunci o aud icnind pe Rachel si cum ii zice:
    -Davis,imi pare rau!Nu trebuia sa faci asta!Te rog!Eu...nu te iubesc!Eu il iubesc pe...,dar apoi,ca o ironie a sortii,ma observa.Ramasese cu gura intredeschisa.
    Chiar si de la distanta asta auzeam cum inima ei o luase la galop.Am observat cum roseste si isi lasa capul in jos.Davis,din pacate,ma observa si el.Ii citeam in ochii ura si...gelozia?De ce era gelos?Nu puteam intelege!Dar macar aveam o satisfactie uriasa stiind ca am reusit sa-l fac gelos.
    Ca prin vis am inceput sa merg spre patul pe care se afla Rachel.Parea obosita,sub ochii,putandu-se observa cu usurinta cearcanele,iar parul ravasit ii dadea un aer rebel.Inghit in sec.Doamne,fata asta ma omoara!
    Deschid gura sa spun ceva,dar Rachel ma opreste:
    -Pe tine te iubesc,Caleb,si te voi iubi mereu!imi spuse de data aceasta cu un ton hotarat si o mina serioasa.
   Pe fata mea se intinse un zambet imens.
   -Si eu te iubesc!ii spun pe un ton cald,nelasand sa se vada dorinta mea arzatoare de a-i simti iarasi buzele umede,dar calde,pe ale mele.
   In sfarsit!Sunt implinit!Sunt cel mai fericit vampir de pe Pamant.