Mr.&Mrs. Agreste

#1

Ora locală: 2:39 AM.
                      Luni, 28 august 1999.

Eram la o petrecere ca in fiecare zi, petrecerea asta a durat cam prea mult aşa ca am decis sa ma intorc la hotelul meu. Nino mi-a propus sa imi dea un pasaj sa ma intorc acolo, eram in niste condiți oribile. Cred ca din nou am exagerat cu alcolul, mda trebuie sa imi dau o regulată. Indiferent de situație am refuzat, am decis sa ma intorc la hotel pe picioarele mele dar nu credeam ca o sa îl iau la cuvant. Din pacate aşa am facut, am mers mai mult de douazeci si cinci de km pe jos în cautarea hotel-ului meu. Cand insfarsit am ajuns la hotel cu dureri imense de cap, adorm chiar la intrarea in camera, nici nu ajung la pat.

Aud alarma ceasului meu ca suna prin toata camera intind mana să o inchid dar degeaba, nu ajung la ea. Sunt nevoit sa ma ridic din pat, stai un pic dar eu sunt pe jos in partea cealaltă a camerei. Mda chiar trebuie sa stau mai atent cu alcolul. Cand ma ridic de pe jos o durere la cap aproape ma face sa cad jos, ma sprijin de tocul usei si pas cu pas ma indrept spre baie. Vreo douazeci de minute dupa ce am iesit din baie, ma indrept spre parcare. Azi trebuie neaparat sa ma intorc acasa, am patruzeci si cinci de apeluri de la tata numarate unul cu unul din toata saptamana asta cat am fost plecat. Maine ma intorc oricum mai este exact o saptamana si incepe scoala din nou. Mai am doar un an de facultate si dupa sunt liber, sunt un barbat in toata firea la varsta proaspat facuta de douazeci si doi de ani. Să mă trezească din gandurile mele a fost telefonul care continua sa sune. Era tata, decid sa raspund.

"A dat domnul sa raspunzi la telefonul astă!"

"Dacă asta este ceea ce vrei sa sti: maine ma intorc acasa."

"Perfect, vorbim maine atunci."

Inchid telefonul si îl pun în buzunar, cobor din masina pentru că am ajuns la destinație. Un bar-hotel, foarte draguț. Aici ma astepta si Nico, si intr-adevar uitațil cum se da la una, o blonda destul de draguță. Îi fac semn cu mâna si el vine spre mine cu un zambet enorm pe față.

"Buna dimineața Adrien"

"Dacă pentru tine este dimineața la ora unsprezece atunci da, neața!"

El se apuca sa radă, da el a fost întotdeauna o fire glumeața, era înca un copil pentru varsta sa de douazeci si doi de ani. Dar exact pentru asta ce am ramas buni prieteni.

"Hai frate vino"

Mă trage dupa el in bar, era plin de persoane. Lumea beea, manca, se distra si la ora asta; chiar îmi pare rau că maine o sa trebuiasca sa mă întorc inapoi acasa.

Era ora patru si un sfert, deja lumea era pe afara sa danseze sa bea sa se distreze. Si acolo era si Nico, nu stiu de ce dar eu am vrut sa raman înauntru decat sa ies afară, si cred ca am facut foarte bine! Chiar de pe usa aia a intrat o tipă destul de frumoasă. Par negru, ochi negri, un corp perfect. Parea cu cațiva ani mai mică ca mine, din pacate toată fericirea mea a disparut cand am vazut ca dupa ce a intrat ea imediat au intrat doi tipi înalți, puternici. Dar am senzația că i-am mai vazut eu pe undeva.  Oricum, tipa părerea să nu-i vrea în jurul ei, vad cum îmi face semn, iar după vine spre mine. În acel moment am văzut uniformele celor doi. FBI..cum am facut sa intru în chestia asta?

"Domnişoară Dupain-Cheng vrem să vedem documentele dumneavoastră."

"Ea este cu mine"

Ea îmi pune mana pe umar-ul si se sprijină de el. Tipul dupa ce ne priveste înca o dată se intoarce cu spatele la noi si pleaca. Tânăra de langa mine pare mai usurată. Ma uit mai bine la ea si îi zambesc, dar nu acel zambet care foloseste Nico care se da la fete, dar un zambet neutru.
Fata imi face semn sa o urmaresc si asta fac o urmaresc pana in camera de hotel.

"Mersi pentr-.."

Se opreste de odata din ceea ce voia sa spună. Ma uit mai atent la ea, am senzația ca am mai vazuto pe undeva dar nu stiu unde: Marinette. Prima persoană care mi-a venit in minte, dar chiar este ea? Doamne dar nu am recunoscuto de loc, cat sa putut schimba, nici nu îmi vine sa cred. Cand eram înca la scoală împreună, țin minte că era o fire destul de neatentă, glumeața. Cel puțin eu idea asta mi-am facuto despre ea dar în acest moment nu o recunosc de loc, corpul ei este schimbat, nu mai era corpul ăla fragil de o copilă de treisprezece ani. Dar acum corpul ei este de o femeie în toată firea.

"Adrien"

"Marinette"

Amandoi ne privim ca si cum nu ne-ar veni sa credem de ceea ce vedem. Îi zambesc din nou, acel zambet de cand eram niste copii. Iar ea lasă capul in jos, acum parca o recunosc..uiteo pe vechia Marinette.

•••

New story.

Cum vi se pare?

Este o poveste despre: Miraculous.
Schimbată.

Sper să vă placă.

Pwp
            
                                              -Lady Meow